Destinații la sud de Dunăre- Veliko Târnovo

Așezare

            Situat în partea de nord a Bulgariei, Veliko Târnovo este capitala regiunii cu același nume. Frumosul oraș este construit pe malurile râului Yantra, al treilea afluent ca lungime al Dunării, râu care, în această zonă, formează un defileu de 7 km. „Orașul Țarilor”, cum este denumit, Veliko Târnovo, se întinde pe dealuri, cele mai cunoscute fiind Trapezița, Sveta Gora și Tzarevetz..

Impresii de călătorie

            Am sosit în oraș într-o după-amiază de mai și ne-am cazat la un hotel (Meridian Bolyarski ****) situat în mijlocul amfiteatrului de case vechi orientate către bucla Yantrei, sclipind albastru-verzui la baza dealului pe care l-a erodat de-a lungul vremurilor. Construcția hotelului s-a strecurat propriu-zis printr-o „fantă” rămasă între case, astfel încât el este dispus pe verticală între două străzi  aflate la nivele de altitudine diferite, pe același deal.

            Interesant este faptul că, această construcție modernă se încadrează bine în arhitectura specifică orașului vechi și permite, având balcoane (din fier forjat) un punct de observație al zonei, de-a dreptul minunat. Practic, atunci când te afli pe balcon ai senzația că ești suspendat deasupra peisajului format de bucla Yantrei și de rândurile de case dispuse etajat. Cum priveam, în lumina amurgului care poleia acoperișurile, aveam o ușoară senzație de ireal.

            Tot din acel punct puteam vedea un fel de insulă formată de apa râului, pe care se află Galeria de artă "Boris Denev", unde sunt expuse lucrări ale pictorilor bulgari aparţinând mai multor generaţii, în fața căruia se profilează un grup ecvestru, înfățișând dinastia Asen (sau Asăneștilor) care a marcat lupta pentru independență a Bulgariei. Dinastia Asăneștilor a fost o dinastie de conducători ai Țaratului Vlaho-Bulgar (în istoriografia modernă,  al II-lea Țarat Bulgar), între 1187 și 1280.

Dinastia Asăneștilor și Ţaratul vlaho-bulgar au apărut în urma răscoalei vlahilor și bulgarilor din Imperiul Bizantin, în iarna anilor 1185/1186, din cauza măririi impozitelor. Monumentul, unul dintre cele mai impresionante din Bulgaria, a fost inaugurat în 1985, în timpul festivităţilor naţionale de celebrare a 800 de ani de la rebeliunea fraţilor Asen şi Petar. Cunoscut şi sub numele de Călăreţii, această sculptură amplă este compusă din patru războinici călare ( Asen, Petar, Caloyan şi Asen al II-lea)  şi o sabie uriaşă, ridicându-se dintre ei spre cer. La o privire mai atentă descoperi în structura ansamblului , la bază, o mamă cu un prunc în braţe ( probabil Mama Bulgaria ). Călăreţii sunt foarte bine realizaţi,  fiind prezentaţi în mişcare, unul dintre cai părând că se desprinde de pe pământ. Autorul monumentului este prof. Krum Damyanov, un renumit şi apreciat ( şi pe plan internaţional ) sculptor bulgar.

            Plimbarea pe străduțele înguste, pietruite, ne-a prilejuit întâlnirea cu arhitectura specifică Renașterii bulgare, case cu un etaj susținut pe piloni, cu un inventar specific activităților meșteșugărești sau negustorești. Cea mai veche stradă (cu cele mai vârstnice construcții, cu pereții văruiți în alb) este strada Gourko, numită astfel în cinstea mareşalului rus Joseph Vladimirovici Romeyko-Gourko, eliberatorul orasului Veliko Târnovo în timpul razboiului ruso-româno-turc din 1877-1878, strada a rămas neschimbată înca din Evul Mediu, pitorescul său şi al clădirilor care o împrejmuiesc atrăgand deopotrivă turişti şi localnici.  

            E o plăcere să te plimbi prin orașul vechi, să admiri artizanii lucrând chiar în stradă, construcțiile, produsele, într-o atmosferă de calm și bunăvoință.

            În dimineața următoare ne-am dus până la Galeriile de Artă și am admirat, de data aceasta, din inima peisajului, peretele de case vechi, dispuse în trepte, care îți captează privirea și îți mângâie sufletul prin originalitatea dispunerii și înfățișării lor. Insula este o scenă naturală de unde observatorul-actor poate să-și privească publicul tăcut, format din case privind prin ochiul ferestrelor vechi. Parcul Sveta Gora, situat în acelaşă loc,  te invită  să-l străbaţi domol , la pas. De fapt, în atmosfera de început de mai, întreaga zonă părea un uriaş parc, aerul era plin de prospeţime, zecile de nuanţe de verde îţi odihneau privirea, iar cântecul păsărilor era încă un dar pe care pădurile care îmbrăcau dealurile ţi-l făceau cu atâta generozitate. Imaginea caselor care răsăreau practic din stânca dealului, luându-se la întrecere care să urce mai sus, a râului încolăcit , sticlind în lumina dimineţii şi a călăreţilor din bronz sunt amintiri vii ale acestei vizite scurte în frumosul oraş.

                        Un alt punct de interes pentru Veliko Târnovo – după unii, cel mai important – este cetatea Tsarevets, construită pe dealul cu același nume, care adăpostește între zidurile sale ruine ale unor impunătoare construcții datând din evul mediu și biserica Patriarhală.

Așezată pe colinele Tsarevets, Trapezita, Momina Krepost și Sveta Gora, pe ambele maluri ale râului Yantra, cetatea ocupă o suprafată de 110.000 de metri pătrați, imensa fortificație fiind întărită cu ziduri uriașe cu o înălțime de peste 10 metri și o grosime de până la 3,40 metri. Timpul nu ne-a permis să o vizităm (e nevoie de câteva ore bune) dar am admirat-o din apropiere, rămânând un obiectiv  pentru momentul în care vom reveni aici, pentru că, într-adevăr merită.
   Despre gazde și mâncarea bulgărească numai vorbe bune.

Puțină filozofie

 De ce ne plac locurile vechi? Desigur, pentru că sunt dovada unor vremuri de mult apuse, cu care „luăm contact” prin intermediul lor, ar spune unii. Idealizăm vremurile apuse pentru că, pur și simplu, nu mai sunt. De fapt vechimea unei așezări nu este decât un element care ne stârnește interesul, iar unicitatea îmbinării construcțiilor, tipul lor, armonia ansamblului, le fac să se dezvăluie sub aspect estetic. Adică, ne plac locurile vechi, dar frumoase.