Chamonix în plină vară

Scurtă prezentare

Valea Chamonix se întinde pe 17 km pătraţi şi are origini glaciare. Centrul staţiunii se află la o altitudine de 1.035 m, iar cea mai mare altitudine a Văii, de 1.462 m se află în satul Le Tour. Pe lângă cunoscutul vârf Mont Blanc (4.808 m), staţiunea Chamonix este dominată şi de vârful Mont Dolent, de 3.820 m, graniţa naturală şi locul unde converg cele trei ţări europene care împart Alpii.

Mont Blanc- fără cuvinte

Impresii de călătorie

Vedere de platforma de la Les Grands Montets

Impresii de călătorie

            În vară (2015) am petrecut patru zile într-unul dintre cele mai frumoase locuri din Europa și din lume, Chamonix. Localitatea nu mai are nevoie de prezentare, fiind cunoscută prin faptul că este înconjurată de cele mai semețe vârfuri ale Alpilor, dintre care se detașează, ca frumsețe și înălțime,  Mont Blanc (4808 m). Pe văile acestor munți se scurg ghețari uriași, iar culmile lor impunătoare strălucesc în albul zăpezilor. Se conturează efectiv două lumi: cea de jos, de la poale, trăind anotimpul cronologic

( în cazul nostru, vara), și cea de sus, din prejma norilor, unde iarna e veșnică. Oamenii - care vin aici cu miile - sunt cei care leagă cele două lumi, prin curiozitatea lor, prin voința de a simți piatra muntelui sub bocanci, prin chemarea către natură, către spectaculos. Tot omul este cel care a creat, sub aspect tehnic, posibilitatea de a urca pe cele mai înalte culmi cu ajutorul transportului pe cablu. O rețea de acest fel, bine pusă la punct, împânzește munții și, la un moment dat, devine neîncăpătoare pentru turiștii veniți să viziteze. Pentru a urca pe Aiguille du Midi trebuie să stai la rând ore în șir, ceea ce devine obositor și descurajant ( ceea ce nu înseamnă că nu merită să o faci ). De aceea , eu am preferat să admir Mont Blanc-ul de pe platforma de la Grands Montets (3295 m) unde am urcat cu ajutorul a două telecabine, din Argentiere, o localitate limitrofă Chamonix-ului și care, ca și  Les Houches, oferă posibilitatea unor cazări mai accesibile. (Da, Chamonix-ul, această stațiune exclusivistă poate fi vizitată și cu costuri mai mici!). Ascensiunea a fost lejeră, plăcută, pentru că a lipsit aglomerația, ceea ce ne-a permis să admirăm pe îndelete peisajul. Am făcut un popas la stația Lognan , la 1972 m, de unde porneau câteva trasee către ghețari, unele chiar foarte accesibile.

            Accesul pe platforma de observație de la Aiguille de Grands Montets presupune să urci câteva scări, cu multe trepte, după ce ai coborât din telecabină, dar merită efortul. De aici se deschide o perspectivă largă asupra mai multor vârfuri de peste 4000 m: Les Dru, Aiguille Verte, Aiguilles de Chamonix și a ghețarului Argentiere, etc. Albul zăpezii de pe crestele învecinate platformei ne orbea pur și simplu pentru că soarele era viu și îndrăzneț în acea zi, dar era de ajuns ca o umbră de nor să se arate că și începeai să tremuri de frig. Interesant era faptul că, într-o parte a platformei, se ivea un colț de stâncă, adică vârful muntelui pe care urcasem, ceea ce îți crea o trăire deosebită (mă gândeam cum m-aș fi simțit acolo, fără platforma sigură sub picioare).

Și de aici, de lângă acel colț de stâncă, am văzut Mont Blanc-ul în toată splendoarea lui albă, pentru că uriașul are pe frunte zăpezi și ghețuri din multe veacuri.

Ca în toate stațiile alpine și aici, la Grands Montets, era un restaurant încălzit unde puteai servi ceva în condiții deosebite.

            Plimbarea prin Chamonix a fost o plăcere. Stațiunea e traversată de apa năvalnică a râului Arve și are un centru vechi, cu clădiri construite în stil clasic , precum și o biserică catolică, Saint Michel ( în credința catolică Arhanghelul Mihail este patronul celor care călătoresc), decorată în stil baroc în interior.

Pe pltforma de observație

Scări

La eleganța stațiunii contribuie și decorațiunile florale prezente aproape peste tot, o încântătoare pată de culoare. Pe platoul din centru se desfășura un concurs de cățărare pe structura artificială (campionatul mondial), iar noi nu știam unde să privim mai întâi, la pereții amenajați pentru acel eveniment sportiv,unde tineri din toată lumea își încercau dibăcia sau la cerul de deasupra noastră, plin de aripile multicolore ale parapantelor. Câți oameni curajoși! Și ce loc minunat să practici acel sport! Munții aceia impunători transformați în trambulină, priveau tăcuți la rârvna omului însetat de zbor.

Sixt-Fer-à-Cheval

            Într-una din zile am mers Sixt-Fer-à-Cheval, la vreo 40 km de Chamonix, destinație despre care citisem pe internet, într-un clasament al celor mai frumoase sate din Franța. Localitatea este într-adevăr foarte deosebită, dar punctul de atracție îl constituie circul glaciar din apropierea sa, un platou cu diametrul de 2 km, situat la 1000 m altitudine și străjuit de un brâu de stânci de peste 2000 m, din care țâșnesc zeci de cascade. De fapt acest imens circ glaciar este străjuit de masivul Tenneverge (2989 m)

Cascade

Platoul este străbătut de râul Giffre, iute și cu o apă limpede de te oglindești în ea.

Noi am făcut o drumeție de la Sixt-Fer-à-Cheval (unde este amenajată o parcare cu plată la intrarea în parc) până la Au Fond du Combe, practic am dat roată platoului, în aproximativ trei ore și am văzut câteva cascade minunate, două fiind mai semnificative, având în vedere că era luna iulie, când debitul acestora se mai reduce.Traseul nu a fost dificil, având o diferență de nivel de vreo 300 m, iar frumusețea lui este greu de descris în cuvinte. Imaginați-vă un ghețar care a ros o imensă măsea din piatră și care s-a topit apoi, lăsând în urmă o vale verde, mărginită de stânci, ca niște castele de ape.

La întoarcere am oprit și la cascada Rouget, care face parte din aceeași mare familie de ape prăvălite pe stânci în urma topirii ghețarilor.

Recomandări de cazare

Peste râul Giffre


 Recomandări de cazare

Les Balcons de Anaἲs se numește hotelul de apartamente pe care vreau să-l recomand pentru că aici am locuit noi în cele patru zile petrecute în Alpii Francezi. Hotelul este situat în Les Houches, localitate aflată în prelungirea stațiunii Chamonix (aprox. 6 km) de unde te poți deplasa unde dorești cu autobuzul. Apartamentul nostru avea două dormitoare, un living, două balcoane, o bucătărie complet echipată și baie. Gazdele, o familie de italieni, sunt deosebit de amabile și-ți pun la dispoziție tot ceea ce ai nevoie. În Les Houches există două supermarket-uri de unde foarte multă lume se aprovizionează, așa că poți să mănânci pe gustul tău la un preț avantajos.

Hotelul are parcare și, de asemenea, depozit pentru echipamentul de schi.

În Chamonix

Despre frumosul din natură

            O călătorie în Alpi îți oferă multe oportunități: ascensiuni, sporturi specifice, aer curat, locuri noi. Dar, indiferent pentru care din aceste atracții ai venit aici, frumusețea acestor munți îți stârnește o puternică emoție estetică. Frumosul din natură, ca și cel din artă, este o vibrație a lumii în subiect. Sălbăticia, grandoarea, forța pe care o degajă acești munți stârnesc în noi o emoție lăuntrică, care, prin consolidare în urma unor experiențe asemănătoare, se transformă într-un sentiment de admirație al frumosului din natură. Copleșiți de atâta frumusețe ne întoarcem la viața noastră de zi cu zi într-o armonie sufletească benefică. Ce putem să ne dorim mai mult!

Casa apelor

Aripi la Chamonix

Matterhorn sau aspirația spre înalt

Scurtă prezentare

           

            Matterhorn este unul dintre cei mai cunoscuţi munţi din Europa. Situat la graniţa dintre Elveţia şi Italia, acest munte face parte din Alpii Pennini.

            Cu o siluetă ce nu poate fi confundată – o piramidă, al cărei perete estic este aproape drept – Matterhorn se înalţă semeţ până la 4478 m. Este un vârf („das horn” chiar aceasta semnifică) îndreptat ca un dinte gigantic către cer. 

            Italienii îi spun Monte Cervino (muntele „Cerbul”), iar francezii, Mont Cervin, acestui colos din piatră, la poalele căruia , în partea elveţiană, se află renumita staţiune Zermatt.

Matterhorn și lacul Schwarzsee

De ce să alegem această destinaţie?

• este una dintre cele mai frumoase localități din inima Alpilor; 
•  poţi urca cu telegondola şi telecabina la 3883 m pe Klein Matterhorn, unde există o platformă de observaţie de unde poţi vedea piramida Matterhorn- ului , gheţarii Theodul și Matterhorn, precum și o mulțime de vârfuri de peste 4000m, acoperite de zăpezile eterne. De asemenea, poţi vizita Glacier Paradise, adică poţi intra în gheţarul Matterhorn. 
•  poţi urca cu trenul cu cremalieră la Gornergrat (3100 m) de unde ai o altă perspectivă asupra vârfurilor şi gheţarilor; 
•  o variantă superbă de petrecere a timpului liber este o excursie cu „Glacier Express”, un tren elegant şi confortabil,care circulă de la Zermatt până la Saint Moritz; 
• plimbare prin Zermatt nu e lipsită de interes, existând şi partea veche a localităţii, cu case din lemn acoperite cu ardezie, străzi pietruite, cişmele, etc.; 
•  cheile pe care râul Matter le-a săpat în stâncă , sunt un alt punct de atracţie; 
•  drumeţiile pot intra în programul de vacanţă, prilej de mişcare într-un loc în care natura este perfect conservată;
•  cei care schiază au și acestă oportunitate pe timp de vară.

Breithorn

Notă: recomandările mele nu îi vizează pe alpinişti și care, cu siguranţă, îşi propun alte obiective.

Glacier Paradise

 

Impresii de călătorie

           

            Situat într-o vale îngustă, strecurată printre munți, Zermatt-ul te întâmpină cu o arhitectură frumoasă, piatra și lemnul fiind elementele care predomină în realizarea construcțiilor. Ferit de poluarea și zgomotul datorate traficului – în interiorul său circulându-se numai cu câteva vehicule electrice și cu trăsuri – orașul este foarte animat, datorită mulțimii de turiști atrași de frumusețea Alpilor.

Platforma de belvedere

Zona centrală este mai aglomerată, fără ca forfota să devină obositoare, pentru că turiștii se răspândesc către stațiile de transport pe cablu, numeroase și bine amenajate, către gări, de unde se îndreaptă spre altitudinile la care vor să ajungă.

Margarete la Zermatt

În nori

            Orașul vechi este o zonă de interes, aici având posibilitatea să vezi case vechi de lemn, acoperite cu ardezie, străzi înguste, pietruite, cișmele arhaice. Urcându-te în trenul cu cremalieră (vechi de prin 1898) Gornergrat, ai posibilitatea să ajungi la 3125 m aproximativ într-o jumătate de oră. Călătoria e plăcută fiindcă trenul îți permite să admiri pe îndelete peisajul. O vegetație nealterată ( am văzut rododendroni înfloriți) și o faună ocrotită (căprioare, cerbi, etc.) te întâmpină în zonele joase (Zermatt-ul este la 1608 m!) pentru ca, ulterior, peisajul să devină din ce în ce mai auster, dar impresionant. Stația Gornergrat se află pe un vârf, situat între doi ghețari (Findel și Gorner) și oferă panorama a peste 20 de vârfuri de peste 4000 m. Și de aici am admirat Matterhorn-ul, printre picături de apă și gheață, fiindcă începuse ușor să ningă. Dar cel mai bine l-am admirat urcând lângă el, pe Klein Matterhorn, un vârf alăturat, unde la altitudinea de 3884 m este amenajată o interesantă platformă de observație. Ascensiunea până acolo am făcut-o cu telegondola și cu telecabina. Am coborât la toate stațiile intermediare, pentru a admira peisajul și pentru a ne acomoda cu altitudinea. La 2583 m am coborât lângă lacul Schwarzsee , care fiind situat chiar la baza impresionantului munte, ne-a oferit posibilitatea să-i observăm silueta impunătoare. Am privit îndelung muntele dorit, care , spre norocul nostru, în acea frumoasă zi de început de iulie, avea doar o umbră de nor pe vârf. Ne-am continuat ascensiunea cu telegondola cu șase locuri până la stația următoare ( 3200 ) pentru ca apoi să ne urcăm în telecabina care ne-a purtat peste ghețarul Theodul până la altitudinea de 3884m, unde , pe platforma de observație, te afli chiar în inima zăpezilor eterne. Soarele învinsese cețurile și am putut vedea întregul spectacol al Alpilor, cu vârfurile albite din vremuri pe care nici cu gândul nu le poți cuprinde , cu ghețarii scurgându-se ca niște râuri împietrite pe văile adânci. În zare se profila o dantelărie de vârfuri în alb și gri, ca o mare cu valuri de piatră. Această imagine am asociat-o din acel moment cu Alpii.

Cât timp am zăbovit pe platformă am trăit un puternic sentiment de mândrie că am ajuns acolo unde cu piciorul n-aș fi avut nici o șansă, de imensă încântare în fața frumuseții naturii, de înfiorare în fața forței acesteia.

Am coborât de pe platformă și am vizitat Glacier Paradise, un labirint săpat în ghețarul Matterhorn, unde , cu ajutorul iluminatului special, ne-am bucurat privirile cu sculpturile sticloase , realizate cu multă măiestrie.

  

Ghețar

Matterhorn şi filosofia înaltului

Mi-e greu să cred că există oameni care să nu vibreze atunci când se află în preajma munţilor. Indiferent dacă ești pasionat sau nu de relieful montan, peisajul specific acestuia nu are cum să nu te miște.

Arhitectura stâncilor, înălţimile, zăpada, apele, toate formează un tablou care nu poate fi ignorat. Muntele devine – la figurat – un element permanent în comparaţii. „Era un om cât un munte” sau „am de citit un munte de cărţi” ori „un munte de greutăţi apasă pe umerii mei”.

Vedere de pe platforma Gornergrat

Matterhorn de la distanță

Când spui munte, spui, în primul rând, înălţime. Da, înălţimile ne încântă, ne uimesc, ne înfricoşeză chiar, ne fascinează, ne domină, ne atrag. Ochiul exploreză uimit altitudinile și în suflet se cuibărește dorința nemărturisită de a fi acolo, sau cât mai aproape. E ceva în structura interioară a omului care îl face să tânjească spre înalt, orice formă ar lua acesta. Și e bine că e așa. Fără acest imbold interior evoluția ființei umane ar fi fost greu de conceput. Năzuința lui spre autodepășire,  căutarea, uneori chinuitoare, a perfecțiunii, sunt forțele interioare care îl ajută să-și depășească condiția de ființă insignifiantă în raport cu universul. Ele îi dau forța să-și asume această condiție de ființă trecătoare. Fiecare împlinire, fiecare reușită îi aduc omului energii care îl propulsează către noi orizonturi, fără să ia în calcul nici un moment faptul că este sortit pieirii.

 Aceeași năzuință îi mistuie și pe cei care încearcă să escaladeze  coloși de  talia Matterhorn-ului. Când urci un munte cu piciorul te iei la întrecere cu tine, pentru că știi că tu ești trecător , iar muntele este veșnic. Nu te iei la întrecere cu muntele , pentru că el este puternic, neclintit în structura lui orînduită de univers. Și oricât de sus ai ajunge pe crestele lui, știi că îi datorezi respect.