Numele
acestei localități este printre cele mai cunoscute din Europa și din lume, fiind
legat de sporturile de iarnă, dar și de un turism exclusivist.
Am vrut să vedem și noi Saint Moritz, fiind mari
iubitori ai peisajelor elvețiene, așa că ne-am rezervat un popas de vreo 3-4
ore aici, în drumul nostru de la Nauders
( Austria ) la Lugano (Elveția ) . De fapt acest drum a reprezentat pentru noi
cel mai important lucru, întrucât trece prin renumita vale Engadine, apoi prin
Valea Bregaglia. Am spus întotdeauna și repet , ori de câte ori am ocazia, că cele mai frumoase impresii, cele mai
profunde amintiri dintr-o țară, sunt cele ale călătoriei propriu-zise,
drumurile, relieful, așezările, oamenii.
Dar să revenim la Valea Engadine, situată în Cantonul
elevețian Graubünde. Este o vale care se individualizează prin câteva aspecte
definitorii: altitudinea mare (1800 m), râul Inn, care o străbate, lacurile Sils,
Silvaplana
și Saint
Moritz, Munții Alpi, cu înălțimi de peste 3000m (cel mai înalt fiind Piz
Bernina, cu 4048 m), care o mărginesc. Am prezentat Oberengadine
( Engadina de Sus ), care este cuprinsă între Pasul
Hohfinstermunz și Pasul Maloja, dar există și Unterengadine ( Egandina de Jos ),
mult mai sălbatică, cu altitudini între 1600 m și 1000 m, între Fluelapass și
Landwasser.
Venind dinspre Nauders, am fost întâmpinați de o vale
verde, străbătută de un râu vesel, destul de îngust, limpede , a cărui culoare
verde-albăstruie ne urmărea pas cu pas- râul Inn- care își intinde cursul pe o
distanță de 517 km și trei țări
( Elveția, Austria, Germania ). Localitățile sunt
destul de dese , valea având o mare densitate a populației.
Iată-ne la Saint Moritz, localitate cu vreo 5000
locuitori, una dintre puținele situate la altitudinea de 1800 m. Era o zi
frumoasă de august (2017 ), cu 22 grade C, cu soare deplin. Saint
Moritz - Dorf , situat în partea de nord a Lacului Saint Moritz, pe
țărmul abrupt al acestuia, ne-a întâmpinat cu fețele renumitelor hoteluri
surâzând în lumina soarelui , cu multă curățenie, dar, mai ales , cu un aer
deosebit de curat. Ne-a surprins faptul că nu simțeai că te afli la o
altitudine de peste 1500 m , de la presiunea aerului, la temperatură.
Se pare că soarele
îndrăgește acest loc, fiindcă – se zice - își arată fața aici 300 de zile pe
an. Localitatea arată frumos și vara, dar e cunoscută îndeosebi ca stațiune de
iarnă, fiind cea care a găzduit de două ori – în 1928 și 1948 – Jocurile Olimpice
de Iarnă, precum și numeroase alte competiții. Hotelul exclusivist Kulm
a fost primul construit aici , în 1864 , urmat , la scurt timp de Hotelul
Palace,
în 1896, cu scopul de a găzdui turiștii bogați care voiau să petreacă vacanța
de iarnă la munte. În afara pârtiilor de schi, a celor de bob , exista
posibilitatea- ca și în prezent- de a practica patinajul sau jocul de polo pe
lacul înghețat.
Străzile înguste, în pantă abruptă, sunt ceva firesc
în Saint
Moritz – Dorf, dar nu mă așteptam să aibă chiar și un turn înclinat,
campanila Bisericii Sf. Mauritius.
Piața Primăriei este foarte frumoasă și un pic mai
largă.
Stațiunea are și o altă bogăție și anume apa termală,
hotelurile specializate în tratamente
fiind situate în Saint Moritz Bad, situată la sud de
lac. Cel mai mare hotel de aici este Kempinscki Grand Hôtel des Baines.
Plimbarea în jurul lacului îți oferă posibilitatea să
admiri ambele părți ale localității și să te bucuri de limpezimea apei , de
minunata îmbinare a elementelor primare, de care depinde viața. Și, la Saint Moritz
viața este frumoasă!
Plecând din localitate, am avut ocazia să vedem și
celelalte lacuri care fac să strălucească Valea Engadine. Unul dintre ele părea
aflat sub stăpânirea irevocabilă a practicanților de kitesurfing sau wakesurfing,
adică deasupra apei lacului pluteau sute - nu exagerez – de parapante
multicolore, de care erau agățate trupurile celor care iubesc aceste sporturi
nautice.
Un pic mai departe, pe o pajiște, era organizat un
concurs de echitație, cu tot ceea ce presupunea el.
Pasul Maloja ne-a oferit imaginea multor case din piatră
și lemn, specifice zonei, iar coborârea în Valea Bregaglia a fost de-a dreptul
spectaculoasă. Am coborât de fapt – cu mașina - un perete drept de stâncă, cu o
diferență de nivel de 200 m, pe un drum impecabil, format numai din curbe în ac
de păr, ce păreau să nu se mai termine. Voi atașa un film care nu mai are
nevoie de comentarii.
Aceasta a fost scurta noastră experiență în Saint
Moritz, suficientă pentru a observa unicitatea locului și inegalabila frumusețe
a creației divine.
