Am
vizitat Castelul Marienburg la începutul lunii iulie 2014.
Este situat în
Marienberg, la sud-vest
de Schulenburg, un cartier al localității Pattensen, din regiunea
Hanovra.
În
lumina dimineții de vară , turnurile acestuia se profilau maiestuos
către cerul senin, zidurile îl înveșmântau ca o haină groasă
și gândul te purta inevitabil către alte vremuri, chiar către
lumea poveștilor. Fiindcă, de ce să nu recunoaștem, vizităm
castele și palate și pentru a evada din cotidian, din dorința de a
ne întoarce în trecut, în primul rând cel istoric, dar și în
unul imaginar și imaginat de noi. Acest castel este, prin
înfățișarea lui, o sursă minunată pentru reverie, pentru o
reconstrucție personală a unor lumi trecute.
Construit
între anii 1857- 1867 ,în stil neogotic, după planurile
renumitului arhitect din Hannovra, Conrad
Wilhelm Hase, castelul
a fost oferit drept cadou de către regele George al V- lea de
Hanovra [1851-1866
]
soției
sale , Maria de Saxa- Altenburg, când aceasta împlinea 39 de ani,
de
unde provine și numele castelului. Regina Marie își dorea foarte
mult un castel medieval, cu
creneluri și turnulețe, care să amintească de vremea
cavalerismului și unde
familia ei să locuiască în liniște .
Regele,
la vremea aceea complet orb, și-a
dat seama de frumusețea
acestei construcții
pipăind o machetă din plută a acestuia.
Trebuie
să spunem faptul că acest castel aparține și în prezent Casei de
Hanovra, dinastie germană care a urmat dinastiei Stuart pe tronul
Regatului Marii Britanii, din momentul în care regina Victoria –
care făcea parte din Casa de Hanovra- s-a căsătorit cu prințul
Albert de Saxa- Coburg și Gotha. Din acel moment numele oficial al
casei regale britanice a devenit cel al Casei de Saxa- Coburg și
Gotha, schimbat la decizia acesteia, în Casa de Windsor, după
Primul război mondial.
Regele
George al V-lea nu s-a bucurat de castel, fiindcă Hannovra a fost
cucerită de Prusia, iar acesta a plecat în exil , la Gmunden, în
Austria, în
1866, urmat
, la un an, și de soția sa. Desfășurarea evenimentelor istorice a
făcut ca , timp de 80 de ani, castelul să nu fie locuit, ceea ce
justifică, în bună măsură, buna lui conservare. În schimb multe
dintre piesele de mobilier, tablouri sau obiecte decorative au fost
înstrăinate de către moștenitori.
Vizita
este ghidată, prețul unui bilet fiind de 8 euro/persoană, și
cuprinde numai câteva dintre cele peste 130 de camere: holul de
intrare, biblioteca, bucătariile, sala de arme, camerele reginei
Maria și ale fiicei acesteia. De altfel, nu toate camerele au fost
terminate, având în vedere contextul istoric. Turul durează
aproximativ o jumătate de oră, timp în care ai parte de explicații
din partea ghidului, dar și prin intermediului audio- guid-ului pe
care îl primești, fiind inclus în prețul biletului. Turnul înalt
de peste 30 m , de la intrare, se vizitează separat. Cu un bilet mai
scump , le vizitezi pe toate, inclusiv expozițiile organizate aici.
Curtea
interioară a castelului este foarte frumoasă, aici existând și un
restaurant unde poți să servești gustări, feluri de mâncare sau
băuturi. De aici poți vedea mai bine decorațiunile în stil
neogotic, turnurile, crenelurile.
Stilul
neogotic a apărut ca o reacție la pătrunderea neoclasicismului și
păstrează viziunea gotică asupra construcțiilor : ziduri
înalte, ferestre înguste, arcuri care se întretaie deaupra
golurilor sub un unghi ascuțit în partea lor superioară. Toate
aceste elemente sunt menite a da impresia de înălțare către cer,
impresie creată și prin turnuri și coloane. Castelul Marienburg nu
este foarte înalt, dar e impozant prin turnurile sale , unele cu
acoperișuri conice și ferestrele înguste. Întâlnim decorațiuni
în formă de rozetă, dar și turnuri cu ferestre dispuse pe benzi
spiralate.
Se
pare că regina îndrăgea poveștile, fiindcă a cerut ca, în
curtea castelului, la porți, să fie postate statui de pitici,
fiindcă legendele spuneau că Marienberg - ul a fost locuit de
aceștia.
Din
turnul înalt se văd așezările din câmpia întinsă ca o tipsie,
dar și apa râului Leine.
Castelul
Marienburg este o bijuterie arhitectonică ce merită vizitată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu