Anul acesta am împărțit concediul în două părți:
jumătate în Berchtesgadlander și jumătate la Attesee am Attersee, în
Salzkammergut. Între ele, din motive de sincronizare a cazărilor, am strecurat
o zi la Salzburg, oraș în care am fost de mai multe ori. Dimineața zilei în
care am sosit ( început de iulie ) am petrecut-o la palatul Hellbrunn, situat
la marginea orașului ( aproximativ 4 km de centru) . Având experiența superbei
grădini renascentiste a vilei d' Este din Tivoli, eram curioși cum au fost
concepute jocurile cu apă din incita Palatului Hellbrunn, despre care știam că
au fost amenajate la inițiativa arhiepiscopului Markus Sitticus, după modelul
italian. Arhiepiscopul s-a gândit să-și construiască o reședință de
vară, alegând acest loc minunat, unde apa există din abundență și unde natura
este generoasă.
Cladirea
principala a Palatului Hellbrunn a fost construită între anii 1613 și 1615.
Este de formă rectangulară, având două pavilioane în colțul din fața. Cele trei
etaje sunt departajate pe fațadă de așa numitele decorațiuni
"Kordongesimse". Scara dubla de la intrare duce la poarta principala
de la Castelul Hellbrunn. Sub scară se gasește o fântana grotto de Santino
Solari. La primul etaj al palatului se găsesc "Camerele Prințului" –
Fürstenzimmer. Aceasta parte a fost decorată de Arsenio Mascagni în 1615.
Italianul a pictat pereții și tavanul cu scene diverse și cu 12 Cezari de aur.
Intr-un mod asemanator, Mascagni a pictat camera octogonală
"Musikzimmer" sau “Octagon”, un salon dedicat muzicii, care se
învecinează cu Fürstenzimmer.
Mi-a plăcut
în mod deosebit camera de muzică, prin decorațiunile ei originale, dar și prin
amenajările contemporane, lângă acesta fiind o cameră pe pereții căreia sunt
priectate imagini din vremea lui Markus Sitticus, pe care le poți viziona stând
confortabil într-unul din scaunele canapelei rotitoare, amplasată în centru,
folosind audio guide-ul care întră în prețul biletului. (12,5 euro de persoană,
pentru palat, grădina și jocurile de apă , plus muzeul de artă populară) .
 |
| Gradina cu jocuri cu apă-Hellbrunn |
Punctul de
atracție îl reprezintă, fără îndoială "Ziergarten" sau Gradina
Plăcerii din spatele Palatului Hellbrunn , care a fost inaugurată în secolul al
17-lea. Grupurile de vizitatori așteaptă cu nerăbdare să intre, pentru a se
bucura de rodul imaginației creatorilor acestei grădini, care au făcut din
curgerea apei un mic spectacol. Ahiepiscopul a urmărit să - și surprindă
oaspeții și , în același timp, să-i distreze, mai ales în zilele călduroase de
vară, când răcoarea apei era binevenită. Vizita este ghidată, iar grupul e
format din 20- 30 persoane. Încă de la intrare esți surprins de aparatul de
fotografiat al gazdelor, pentru ca, la sfârșitul turului să te aștepte câteva instantanee
în care apari, fără să fii obligat , însă, să le cumperi.
 |
| Surprizele de la Hellbrunn |
Turul
durează un sfert de oră, ceea ce mi s-a părut cam puțin , având în vedere ceea
ce oferă obiectivul și, desigur, prețul biletului. Grădina nu este foarte mare,
este adevărat, dar mi s-ar fi părut normal să pot zăbovi mai mult asupra
fântânilor, statuilor , bazinelor. Această durată redusă e cumva consecința
faptului că turul este ghidat. Pe lângă aspectul comercial al problemei, cred
că e și o chestiune legată de faptul că „ surprizele ” sunt declanșate folosind
anumite manete, pe care doar personalul le cunoaște și le mânuiește. Totuși e
prea puțin…
Despre
grădini pot spune că nu sunt intinse , dar au tot ceea ce e necesar unei
amenajari de acest fel: bazine, statui pavilioane, grote și chiar un teatru.
Aceste elemente nu sunt grandioase, unele fiind mai degrabă miniaturale, dar
realizate cu măiestrie. Verdele vegetației se îmbină armonios cu marmura
statuilor amplasate ici acolo,peste care timpul și-a lăsat urmele, dar ceea ce
dă viață grădinii este, fără îndoială, apa, care se strecoară peste tot, punând
în mișcare jucării care imită ocupații, activătăți sau chiar scene de operă.
 |
| Alte surprize |
Surprizele se țin lanț, instrumentate fiind însă cu moderație de ghid (ă). Din
scaunele mesei masive de piatră țâșnește apa fără să știi, din coarnele
cerbilor care străjuiesc intrarea într-o grotă, sar zglobii picături reci ,
când stai gânditor lângă un perete de grotă, te poți trezi că te stropește
cineva ,iar , la plecare , pe aleea de rămas bun, treci printr-un neprevăzut
tunel de apă. E amuzant, e reconfortant și vesel.
 |
| Teatrul mecanic |
În
grotele amenajate tematic, copii se bucură de jucăriile mișcate de apă, de
sunetele care ies din pereți, pentru ca, întreaga audiență să fie uimită de
propulsarea cu un jet puternic a unei scufii conice ( de metal) , simbolizând
puterea și poziția socială a arhiepiscopului.
Cât
despre teatrul mecanic, acesta este cu adevărat minunat. El a fost construit de
Lorenz Rosenegger la comanda unui alt arhiepiscop, Andreas Jakob, între 1748 and 1752 și reproduce o scenă din viața urbană,
prin intermediul a 160 de figurine de lemn, mișcarte de forța apei. Scena este
cu adevărat minunată, te uimește precizia cu care au fost concepute mișcările
păpușilor de lemn.
Și să nu uităm: tot ceea ce se întâmplă în acest loc este consecința forței
apei, neexistând pompe.
Odată
ieșiți de la jocurile de apă – pe care le doream prelungite- ne-am continuat
plimbarea în parcul mare al palatului (Volksgarten), deschis publicului
gratuit. Alei nesfârșite, bazine cu pești, statui, trandafiri, aranjamente
florale, arbori diverși, toate te îmbie la mers, iar aerul prospăt îți dă
vigoare. Cei care vor , pot intra la Muzeul de artă populară sau la zoo.
