Situat la puțin peste 30 km de Roma, Tivoli
este o destinațíe obligatorie pentru cei care îndrăgesc viziunea renascentistă
asupra artei îmbinate cu natura. Punctul de atracție al orașului este , de
departe, Villa d‘ Este, cu superba ei grădină decorată cu fântîni.
Vila a fost
construită între 1550 și 1580 pentru cardinalul Ippolito d‘ Este,numit
guvernator de Tivoli de către Papa Julius al III lea. Acest cardinal este fiul
controversatei Lucretia Borgia și al lui Alphonso d‘ Este și, de mic, a fost
orientat către o carieră ecleziastică, trăind un timp și la curtea regilor
francezi. Spun asta pentru a înțelege de ce Ippolito d‘ Este a îndrăgit arta și
a promovat curentul renascentist.( familia Borgia a finanțat operele a numerosi artiști, fiind o mecena a artelor )
Vila tronează
asupra văilor din jur, acum pline de plantații de măslini și viță de vie, fiind
amplasată astfel tocmai pentru a inspira respect față de posesorul ei, implicit
față de funcția acestuia.
Pereții vilei sunt acoperiți de fresce, cu
teme inspirate din mitologia antică, iar vizualizarea lor ne întoarce într-un
timp în care fabulosul se împletea cu realul.
Piesa de
rezistență a locului este, fără îndoială, superba grădină renascentistă care
înconjoară vila. Aceasta este terasată, între vilă și cea mai de jos terasă
fiind o diferență de nivel de 45 m . Artiști și ingineri celebri au conceput
această minunată operă de artă, dintre care amintim pe Pirro Ligorio, arhitect,
Tommaso Chiruchi, un reputat inginer din Bologna specializat în hidraulică, pictorii Girolamo Muziano și Frederico
Zuccaari, dar și francezul Claude Venard, renumit constructor de orgi
hidraulice. Impresionantă mobilizare de forțe creative ( nu i-am enumerat pe
toți) pentru o lucrare cu adevărat monumentală !
Originalitatea acestei grădini
constă în faptul că include un număr impresionant de fîntîni ( 500!), cascade,
piscine, grote, jocuri de apă, toate fiind alimentate de râul Aniene ,din
apropirea orașului, care a fost deviat un kilometru pentru a furniza apa
necesară, întreg sistemul funcționând fără
pompe. Mai mult de atât unele dintre fântâni scot sunete muzicale sau
triluri de păsări, fiind concepute ca orgi hidraulice.
 |
| Fântâna Ovală |
Ca urmare a principiilor estetice
ale Renașterii, grădina a fost atent împărțită în compartimente, fiecare având
treizeci de metri diametru, dispuse de-a lungul unei axe mediane longitudinale,
cu cinci axe laterale. Pentru vizitatorul obișnuit aceasta geometrie este
percepută ca un labirint de alei mărginite de ziduri verzi din buxus sau tuia,
de arbori diverși, alei care ascund grote, unde susură apa la picioarele unei
nimfe și care ascund surprizele cu grijă : fântâni extraordinare, unde apa se
joacă , țâșnește, se aruncă în cascade, formează adevărate draperii sau se
împletește în izvoare.
De pe terasa de 200 m lungime, numită Vialone,
situată între vilă și grădini, se deschide o perspectivă largă asupra acestei
frumuseți concepute de oameni care stăpâneau , la vremea aceea, principiile
științei și care au făcut ca minunea apei – izvorul vieții - să se dezvăluie
ochiului într-o manieră specială.
 |
| Fântâna Ovală |
Tot freamătul de ape , care degajă o
atmosferă proaspătă, vie, are în spatele lui o simbolistică greu de bănuit.
Mărturisesc că, fascinată fiind de aceaste grădini ,am căutat și înainte de a
le vizita, dar și după ce le-am văzut, foarte multe informații, pentru a
înțelege mai bine concepția lor. Astfel am aflat că apa care pătrunde în
grădini prin Fântâna Ovală simbolizează de fapt Tibrul, care izvorăște din
munți ( stâncile din spatele bazinului semicircular al fântânii sunt simboluri
ale Apeninilor) care curge apoi prin vale ( Cele o sută de fântâni) și ajunge
în Roma ( Fântâna Rometta).
Fântâna Ovală a fost una
dintre primele fântâni din grădină și este una dintre cele mai renumite. Aceasta
a fost proiectată de Pirro Ligorio, arhitectul vilei, ca un teatru de apă, ca o
pulverizare cu apă într-o varietate de forme
Un vas de piatră masivă semicirculară adună apa
cascadelor rostogolite pe stâncile de deasupra și o revarsă sub forma unei
draperii grele într-un bazin, în care aruncă jeturi de apă și statuile
amplasate în grotele amplasate în peretele de stâncă din spatele fântânii.
Perdeaua de apă este impresionantă, grandioasă, sugerând importanța apei în
general și a Tibrului, în special.
Cele o sută de fântâni, care te conduc la Fântâna Rometta,
au fost o revelație pentru noi. De-a lungul unei alei, care pare să nu se mai
termine, pe un perete acoperit cu vegetație proaspătă sunt amplasate o sută de
jeturi de apă care țâșnesc sub formă de evantai printre sculpturi de vulturi,
simbol al familiei d Este, iar din gurile unor măști înfățișând capete de
animale, curg alte izvoare, tot ansamblul generând un murmur vioi, vesel,
încântător. Un joc de apă care îți bucură simțurile, facându-te parte din acest
spectacol. Nu întâmplător aceste fântâni au inspirat figuri ilustre ale
literaturii italiene și universale.
La capăt ne întâmpină Fântâna
Rometta ( Mica Romă), simbolizând Roma antică în miniatură.
Micile clădiri au fost împărțite în
șapte secțiuni, reprezentând cele șapte coline ale Romei și monumentele ei cele
mai faimoase. Micul oraș include porți, arcade și statui de marmură.
În centrul orașului ,în miniatură,
se află statuia Roma Victorioasa. Apa care curge prin bazin reprezintă râul
Tibru, barca din fântână, cu un catarg sub forma unui obelisc, simbolizează
Insula Tiberina. O caracteristică nouă a fost adăugată la Fântâna Rometta în
secolul al 17-lea; un munte artificial, străpuns de grote și peșteri, spre
stânga clădirilor orașului. Pe partea de sus a muntelui artificial este o
statuie a zeului Aniene ( râul care furnizează apa), ținînd în mînă o miniatură
a Templului Sibyl. Chiar și celebra lupoaică este instalată în acest ansamblu.
Fântâna bufniței este
situată în partea de sud-vest a grădinii, sub Fântâna Rometta și Fântâna
Proserpina. Aceste trei fântâni formează o singură unitate arhitecturală,
terasele lor conectate prin scări. Comparativ cu alte fântâni din grădină, este
foarte formală, amplasată pe o terasă înconjurată de ziduri cu nișe, încununate
cu vulturi albi și flori de crin, simboluri ale familiei d'Este.
Fantana are o structură separată, și
este acoperită în întregime cu gresie policromă. A fost prima fântână
cântătoare din grădină, imitând triluri de păsări.
 |
| Cele 100 de fântâni |
După cum consemnează istoria, Ipolitto
d Este a candidat de cinci ori ,fără succes ,la funcția papală, concentrându-se
apoi tot mai mult asupra vilei, căreia i-a adăgat mereu elemente noi. O vizită
a papei Grigorie al XIII-lea, în anul 1572, l-a determinat să renoveze
apartamentele sale și să construiască o nouă fântână , numită Fântâna dragonilor. Dispusă central ,
fântâna este compusă din patru dragoni , dispuși în cerc din gurile cărora ies
jeturi de apă și un jet central, foarte înalt, vizibil din toate colțurile
grădinii. O statuie a lui Hercule,trebuia amplasată în apropiere pentru aminti
înfruntarea acestui erou antic cu dragonul Ladon, în Grădina Hesperidelor,
Ligorio, proiectând fântâna ca un simbol al luptei contra răului. Dar fântâna
nu a fost terminată în timpul vieții lui Ippolito și statuia lui Hercule a fost
înlocuită cu cea a lui Jupiter.
Un rol decorativ important în
această grădină îl are Fântâna lui Neptun,construită la începutul sec. al XX -lea
pentru a masca unele distrugeri și degradări produse de-a lungul timpului, în
locul unde e amplasată. Este o adevărată dantelărie acvatică, formată din
jeturi mari de apă și cascade, toate de o frumusete uluitoare, încântătoare.
Cele trei iazuri de pește
(Peschiere) traversează grădina începând cu Fântâna lui Neptun. Ele au servit
inițial pentru a oferi pește proaspăt, rațe și lebăde pentru masa cardinalului
și, de asemenea, în planul lui Pirro Ligorio, au fost destinate pentru a
conecta două fântâni; Fântâna orgii și Fântâna mărilor. În centrul iazurilor,
Ligorio a planificat inițial un iaz central cu fântâni monumentale.În prezent iazurile sunt populate cu pește și pe marginile lor sunt
amplasate ghivece cu portocali și cu trandafiri.
Cea mai faimoasă fântână din grădina
de jos este Fântâna Dianei din Efes, de asemenea, cunoscută sub numele de
Fântâna Mamei Natură, modelată după o statuie romană clasică a Dianei din Efes
din secolul al doilea, acum în Muzeul Național din Napoli. Acesta se află
într-o grotă făcută din fulgi de tartru; jeturi de apă ies prin numeroșii sâni
ai zeiței.
 |
| Fântâna Dianei din Efes |
Grădina de jos conține, de asemenea,
două fântâni rustice mari, numite Mete, situate în colțul de nord-vest al
grădinii, aproape de intrare. Acestea au fost concepute pentru a arata ca
piatra naturală, cu grote și nișe. Apar ca două căpițe din piatră, din vârful
cărora țâșnește apa.
 |
| Mete |
Una dintre cele mai mari realizări
ale grădinii o reprezintă Fontana dell Organo, prima de acest gen în Europa. Fântâna a fost făcută de inginerul francez Luc Leclerc și nepotul lui
Claude Venard. După moartea lui Leclerc , Venard a inventat mecanismul ingenios
al orgii de apă, care a fost instalat în 1571.Mecanismul hidraulic al fântânii
este ascuns în spatele unei zidării, iar conductele sunt astfel concepute încât
scot sunete muzicale. Din două în două ore poți să asculți orga de ape, dar noi
am ratat-o, rătăcind prin grădina aceasta de vis, uimiți de ceea ce ea oferă cu
atâta generozitate.
Tot ceea ce am spus până acum se
poate rezuma simplu astfel: un cardinal cultivat și bogat a construit o vilă
impozantă, servind ca locuință, pe care a înconjurat-o cu o grădină concepută
ingenios, unde verdele viu al plantelor se îmbină armonios cu apa curgând în
cele mai diverse și neașteptate moduri. El a vrut să creeze un loc frumos în
care să trăiască, scop în care a pus în lucru ideile artistice, dar și
științifice ale vremii. Readucând în atenție o parte a valorilor antichității,
a creat un loc minunat, care bucură și astăzi pe cei care îl vizitează.
Apa este un miracol al naturii și arta este
hrană pentru sufletele însetate de frumos.
 |
| Fântâna bufnitei |
 | |||
| Fântâna lui Neptun |
.
 |
| Adăugați o legendă |
 | ||
Fântâna Rometta     |
