Pe Coasta Dalmației

        

        Makarska

      După cele două zile minunate petrecute la Split ne-am continuat drumul spre Dubrovnik. Acesta a devenit și mai spectaculos, pentru că munții sunt ceva mai înalți ( versanții dinspre mare ), meandrele șoselei nu mai contenesc, marea te însoțește permanent, întreruptă ici și colo de spinările insulelor. 

Drumul de coastă înainte de Makarska

Riviera Makarska

Pe o distanță de 35 km , între localitățile Brela și Igrane, se întinde Riviera Makarska , una dintre cele mai renumite zone, împânzită de plaje frumoase și stațiuni cochete. Cam la jumătatea zonei, la 60 km de Split, se află orășelul cu aproximativ 13000 locuitori, Makarska. 

Makarska

Muntele Biokovo tronează ca un colos de piatră deasupra lui, iar marea i se leagănă la picioare, închisă într-un mic golf, măginit de o promenadă splendidă. Paralel cu ea, trecând pe cealaltă parte a șoselei, se înșiră numeroase terase și cafenele, unde turiștii se opresc să servească ceva și localnicii, să stea de vorbă. Multe dintre acestea restaurante sunt afaceri de familie, cum era și cea aleasă de noi, unde am mâncat bine. Eu am luat pește cu garnitură și salata, iar ceilalți pizza. Totul a fost proaspăt și făcut cu pricepere, iar prețul a fost rezonabil. Am fost mulțumiți, fiindcă nu peste tot , în Croația, e la fel. 

Promenada din Makarska

Promenada din Makarska

Makarska - centrul

Makarska are tot ce trebuie ca să te încânte : munte ( și ce munte !) pe care, am aflat, că urcă o șosea îngustă, foarte solicitantă, dar, prin asta și atractivă; mare și plaje; promenadă, un centru vechi, cu biserică, piață de fructe, hoteluri, terase. Nu e de mirare câți turiști străini vin aici.

N-aș mai fi plecat din Makarska, doar gândul că mergem la Dubrovnik m-a urnit din loc.

Promenada din Makarska

 Delta Neretvei

După ce am depășit localitățile Rivierei Makarska, soșeaua ne-a purtat într-o altă zonă ,care, de la început, părea diferită de ceea ce văzusem pe coastă: lacuri mici, din care ieșea piramida unei stânci, canale cu apă printre culturi de măslini și portocali, case frumoase.  Așa arată Delta râului Neretva, râu care curge în cea mai mare parte prin Bosnia- Herțegovina, dar care se varsă în Marea Adriatică  în dreptul localității Ploce din Croația. 

Delta Neretvei

Delta Neretvei

Dacă la început peisajul era segmentat de stânci, în curând s-a deschis și o imensă zonă plată, mărginită de munți, s-a arătat privirii, ca o tipsie uriasă, încărcată cu pomi roditori sau alte culturi. Printre ele sclipea apa dulce a canalelor. 

Pe marginea șoselei producătorii te îmbiau cu fructe prospete, ulei de măsline, tot felul de sucuri și dulcețuri . 

Am oprit și noi și ne-am bucurat de parfumul portocalelor și mandarinelor, dar și de prospețimea căpșunilor și de acest imens rezervor de hrană, construit de om, fiindcă delta era, înainte de a fi desecată, o zonă mocirloasă, adeseori insalubră.

Delta Neretvei

Delta Neretvei

Am ajuns în scurt timp la Neum, oraș din Bosnia, trecând prin formalitățile de graniță, pentru reveni în Croația ( ! ) și a ne contiua  drumul spre Dubrovnik.

De la Rijeka la Dubrovnik - partea a II -a.

Split

     Masivul Velebit se întinde de a lungul țărmului Mării Adriatice, pe o distanță de 145 km. Șoseaua pe două benzi, impecabilă, urmează țărmul, uneori chiar pe buza acestuia, alteori strecurată printre stâncile de  culoare gălbuie, acoperite doar cu arbuști. Nu este nici pe departe o șosea dreaptă – firesc, doar e construită pe un țărm stâncos – ci alambicată și, prin aceasta, deosebit de spectaculoasă. Le spuneam soțului meu, care era la volan, și lui Cătălin că, dacă aș fi văzut numai peisajul oferit de acest drum, ar fi fost de ajuns să-mi umplu sufletul de frumos. Am în minte și acum marea strălucind în cele mai frumoase nuanțe de albastru, sub privirile unui soare generos de aprilie, stâncile alb – gălbui, punctate ici acolo cu verdele tufelor și volutele șoselei, care uneori păreau să ne înfunde în inima muntelui, pentru ca, apoi, să ne aducă la marginea apei. Din când în când, întâlneam localități mici, toate având case zugrăvite în alb și acoperișuri din ceramică roșie și, aproape întotdeauna, ziduri din piatra muntelui, cioplită în mici cuburi perfecte. De altfel, în ciuda țărmului strâmt, care restricționează construcțiile, în Croația se ridică case noi, semn al vitalității acestei țări.

Drumul de coastă de la Senj la Split

Dar să nu uităm unde urmează să ajungem. La Split, cel de-al doilea oraș ,ca mărime, al Croației și cel mai mare port turistic. Am ajuns aici după amiaza și ne-am parcat, prin eforturile gazdei noastre, în apropierea străzii unde urma să locuim, în orașul vechi. Am optat pentru această cazare, fiindcă mi-am dorit foarte mult să fim aproape de cele mai importante puncte de atracție, tocmai pentru a putea să le savurăm pe deplin. Am închiriat un apartament privat, ceea ce ne-a permis să ne desfășurăm cum am vrut cu bagajele și catering-ul. Proprietarul a fost deosebit de amabil și apartamentul, foarte confortabil.

A doua zi de dimineață – cu nerăbdare - am ajuns la cel mai important obiectiv al Split-ului, palatul lui Dioclețian.

Am intrat pe principala poartă de intrare în palat, Poarta de Aur ( mai fiind încă două, Poarta de Argint și cea de Fier ) unde , ca la orice mare obiectiv turistic, erau deja foarte mulți turiști, veniți din toate colțurile lumii. Lângă ea tronează un monument din vremurile noastre ( începutul sec. XX ), uriașa statuie a lui Grgur Ninski ( Gregorie din Nin ) fața bisericească ce a luptat pentru folosirea limbii croate la slujbele religioase, cam pe la anul 1000 d. H. Sculptura, devenită emblematică pentru Split, este opera unui mare artist croat, Ivan Mestrovic, depsre care voi mai vorbi în continuare.

Gregorie din Nin

Poarta de Aur

 Așadar, intrăm pe Poarta de Aur, încă grandioasă, și ne trezim într-un labirint de străzi înguste, croite printre construcții cu unul sau două etaje, etalându-și piatra sură a zidurilor și ferestrele înguste, prevăzute cu obloane de lemn, multe vopsite în verde. Urmând labirintul străduțelor ajungem într-un spațiu dreptunghiular, asemănător unei piețe. Este una dintre piesele rămase , peste vremuri, din Palatul lui Dioclețian, Peristilul, denumit astfel datorită celor două colonade care îl delimitează. Denumită multă timp Curtea catedralei, în realitate Peristilul este format din fațadele a trei monumente care înconjoară o curte alungită, pavată, bordată cu arcade și măsurând 27 metri lungime și 13,5 metri lățime: vestibulul monumental al apartamentelor private ale împăratului din sud, veranda Mausoleului, în partea de est, și fațada temenosului (incintei sacre) templului lui Jupiter, către vest. Chiar și acum această zonă este frumoasă, chiar dacă au trecut aproape două milenii de la ridicarea palatului, cunoscut fiind faptul că, în 305 d.H. acesta era deja construit.

Cu romanii zilelor noastre

Peristilul

Campanilla catedralei

 

Locul apartamentelor imperiale

Sfinx egiptean

Dioclețian a fost unul dintre cei mai mari împărați romani ( 284-305 d.H. ), care, originar fiind din Dalmația, și-a construit acest palat ca locuință pentru pensie. Datorită dimensiunilor și arhitecturii sale există dispute între specialiști în legătură cu statutul construcției : palat, cetate, vilă sau fortăreță. De formă dreptunghiulară ( 180 ×215 metri ) și o suprafață de 30.000 metri pătrați, acesta înglobează între zidurile lui construcții din alte epoci, ceea ce dă un farmec unic, cu totul deosebit, locului. Se știe că, după dispariția ctitorului său, în 311 d.H., palatul a fost reședință oficială a adimistrației provinciale, sau, temporar, ca manufactură de textile. După invazia slavilor, în sec. al VI lea, între zidurile sale s-a dezvoltat un mic oraș, care avea să-i succeadă Salonei, carea trecut apoi sub control venețian, până în 1797.

Un aspect deosebit al construcției palatului îl constituie și folosirea multor materiale de origine egipteană, poate pentru că Domoțian participase la o campanie în Egipt: 12 statui ale sfinxului ( una dintre ele, din marmură neagră, datând din vremea lui ramses al II lea sau a lui Tutmes al III lea, tronează la intratrea în mausoleu ) sutele de coloane de granit roșu, roz și gri sau de porfir, precum și unele tipuri de marmură.

Sfinx egiptean la intrarea în Templul lui Jupiter

Tavanul Templului lui Jupiter.

Statuia  Sfântului Ioan Botezătorul din Templul lui Jupiter

Templul lui Jupiter este o altă piesă a palatului, bine conservată ( mai puțin fațada ) constând dintr-o încăpere îngustă, dar înaltă, cu un excepțional tavan boltit sculptat, cu figuri umane și flori, cuprinse în mici casete. Statuia originală a lui Jupiter a fost , se pare ,dusă la Veneția, în locul ei stă astăzi o altă operă a lui Ivan Mestrovic, Sfântul Ioan Botezătorul. Supraviețuirea templului este datorată faptului că  a fost transformat în baptisteriu al catedralei.

Poarta de Fier ( în planul doi ) și un turn cu ceas astrologic

Și Mausoleul lui Dioclețian a fost transformat , în timpul creștinismului, în catedrală, căreia i s-a adăugat o campanillă ( turn al clopotniței ) în stil roman tardiv al sec, al XIII – lea. Am vizitat catedrala și am fost impresionată de modul în care au fost încorporate coloanele și bolta tavanului aparținând mausoleului, dar și de mobilierul somptuos, precum și de ușa grea de stejar, compartimentată în 28 de scene biblice, sculptate de localnicul Andrija Buvina, în 1214, operă considerată una dintre bijuteriile sculpturii medievale.

Cătălin a urcat și în campanillă de unde ai o perspectivă superbă asupra palatului și golfului.

Biserica Sf. Domnius

Biserica Sfântul. Domnius

Biserica Sfântul Domnius

Am remarcat, de asemenea, frumusețea unor piețe prezente în acest spațiu, cum ar fi Piața de fructe, în mijlocul căreia tronează statuia poetului croat din sec. al XV lea, Marco Marulic și unde se găsește și un turn octogonal venețian , construit tot în acea perioadă, în scop de apărare contra otomanilor. În acestă zonă există  foarte multe patiserii și restaurante, care servesc pește și fructe de mare, dar și pizza sau plăcintă cu spanac sau cu carne, un motiv în plus ca buna dispoziție să crească.

Turnul octogonal venețian din Piața de fructe

 

Piața de fructe

De la Peristil se deschide un coridor subteran care duce la mare, prin Poarta de bronz. Deasupra acestui coridor se aflau apartamentele imperiale , din care astăzi au rămas doar zidurile.  În acest coridor este astăzi un adevărat rai al bijuteriilor, la care n-ai cum să nu zăbovești.

Tunelul subteran care unește Peristilul cu promenada

Promenada din Split

Portul turistic

Piața Republicii

Odată ieșit din palat ești copleșit de frumusețea portului turistic și a promenadei  cu palmieri. E o atmosferă superbă în această zonă, turiștii și localnicii zăbovind la terasele cafenelelor și ale restaurantelor, privind marea sau plimbându-se . La câțiva pași de palat se deschide către promenadă Piața Republicii, o replică a pieței San Marco din Veneția. Ca și aceasta din urmă, aici întâlnim clădiri neo-renascentiste, dispuse în formă de U, numite Prokurative. 

Am luat un autobuz din această zonă și am mers două stații la Muzeul Ivan Mestrovic, situat pe faleză. Acesta a fost construit chiar de către artist, dar cu destinația de casă de vacanță. Cu înfățișarea de templu grecesc, aceasta găzduiește în prezent numeroase opere ale sculptorului care a fost apreciat în toată lumea pentru creațiile sale. M-a impresionat talentul și imensa putere de muncă a acestui artist , ale cărui sculpturi sunt , în general, de mari dimensiuni și răspândite în  întraga lume.

Ivan Mestrovic

Ivan Mestrovic- Autoportret

Galeria Mestrovic

Promenada

De pe faleză am văzut și câteva plaje ale Split-ului și am simțit aerul îmbibat cu miros de rășină, coborât de pe dealul Marjan, emblematic, de asemenea, pentru acest oraș. Tot Cătălin , cu resursele date de tinerețea lui, a urcat pe acest deal ( sunt ceva trepte ), care oferă o imagine minunată a stațiunii, dar și posibilitatea petrecerii timpului liber într-un mod cît se poate de plăcut.

Acest oraș are tot ceea ce-i trebuie pentru a cuceri inima oricărui om care iubește frumosul , natura și istoria.

Orașul Split văzut de pe dealul Marjan