Dor de călătorii: 2018-09-30

vineri, 5 octombrie 2018

Bamberg- o bijuterie a Franconiei Superioare

Căutând informații despre Franconia, am aflat despre Bamberg, considerat o Veneție a Germaniei. Câteva fotografii mi – au dezvaluit un oraş traversat de un râu, cu poduri şi construcţii tipice locului. Ca şi în alte cazuri, realitatea a depăşit cu mult aşteptările.
De la parcarea aflată în apropierea oraşului vechi, în numai doi paşi am ajuns la unul dintre podurile peste râul Regnitz. De aici privind se dezvăluia clădirea emblematică a Bamberg – lui, Alte Rathaus, Vechea Primarie.Construită pe o insulă artificială, în mijlocul apelor râului, această clădire foarte veche , cu pereții decorați cu picturi murale, placată cu bârne de lemn, te trimite înapoi cu secole . De ce pe o insulă artificială ? Fiindcă , la mijlocul sec. al XV – lea, episcopul a refuzat să dea o bucată de pământ comunitaţii, cu această destinație. Prima construcție a edificiului a fost urmată de cea prezentă, între anii 1744 – 1756 fiind ridicată după planurile lui Michael Küchel, pictura aparținând lui Johan Anwarder.

Primăria Veche din Bamberg

După ce am fotografiat – o din toate unghiurile, în ciuda ploii mărunte care se pornise, am luat – o la pas prin oraş, îndreptându – ne către una dintre cele şapte coline ale acestuia, unde tronează domul, Neue Residenz şi Curtea Veche. Pe drum am întâlnit berării şi oameni care petreceau în ciuda ploii. Nu e de mirare, fiindcă Bamberg – ul produce nu mai puţin de 50 de tipuri de bere, caracteristică fiind berea afumată, rauchbeer.

Bamberg - Domul

Domul din Bamberg

Ajunşi în Piața Catedralei, înconjurată de un zid, ca o cetate, ne -a întâmpinat clădirea domului, impozantă, austeră, cu cele două turnuri profilându – se către cer. Ziua era dedicată oficierii căsătoriilor,aşa că n – am putut vedea interiorul, unde se află mormintele lui Henric al Ii – lea, împăratul Imperiului roman de apus şi al Papei Clement al II – lea, singurul papă înmormântat la nord de Alpi, originar fiind din Bamberg. Construit la cererea lui Henric al Ii – lea, în anul 1002, care a făcut din Bamberg un centru al catolicismului, înființând aici o diaceză, domul a ars în anul 1023, fiind reconstruit în stil romanic.
Mă gândeam la încoronarea lui Henric al II- lea, ca împărat, în anul 1012, şi priveam cuplul care urca treptele catedralei acum, în cea mai importantă zi din viața lor…Dar,gata cu visarea! Hai la palatul episcopal Neue Rezidenz ( până în 1802,când au fost secularizate averile mănăstireşti ),Noua Rezidență, unde ne aşteaptă 40 de săli somptuase, bogat decorate, în stil baroc şi rococo ! Dar vizita era ghidată, iar turul în limba engleză era peste două ore, aşa că ne – am mulțumit cu frumoasa grădină de trandafiri a palatului, amenajată pe o terasă de unde se deschidea o perspectivă interesantă asupra oraşului.

Curtea Veche

Tot în acest spațiu al Pieței Catedralei se găseşte şi Curtea Veche, Alte Hofhaltung, vechea reşedinţă imperială a lui Henric al II -lea, construită pe ruinele castrului Babenberg. O clădire frumoasă, rezultat al unei îmbinări armonioase între zidărie şi lemn, astăzi servind ca sediu pentru Muzeul de istorie al oraşului. Decorată cu flori ,pe toată întinderea balconului de lemn, arăta splendid.
Foarte interesantă e poarta de intrare în Curtea Veche, sculptată de Pankraz Wagner, în 1753, unde putem vedea statuile lui Henric al II – lea ş a Kunigundei, a Feciarei Maria, ale Sfinților Gheorghe ( patronul oraşului ) şi Petru, dar şi două figurine, reprezentând râurilor Regnitz şi Main.
Am parăsit acest loc şi ne – am îndreptat către unul dintre malurile Regnitz – ului, unde acostează vaporaşele pentru croaziere.În drum am trecut iar pe lângă vechea primărie, pe un alt pod, unde trona statuia împărătesei Kunigunda, soţia lui Henric al II – lea. Am aflat că cei doi au de pus jurământul de castitate, fiind foarte credincioşi, aşa că nu au avut copii.
Tot pe acest pod am făcut cunoştință cu street food -ul bamberghez 😁: produse de patiserie, un fel de gogosi ci sos, wurs, clatite. Mie nu mi- a plâcut nimic, deşi am gustat din toate. Cred că la produsele similare suntem mai buni noi.
Deci, iată – ne pe chei, unde vaporaşul aştepta să plece într- o croazieră de 80 minute, contra 12 euro. Eu voiam să merg, compania mea,nu, aşa că a început din nou ploaia,ca să ne determine să renunțăm, fiindcă trebuia să stăm numai în interior.
Am plecat din Bamberg cu o frumoasă impresie, dar şi cu regretul lucrurilor pe care nu le- am făcut, motiv să revenim cât mai curând aici. Vreți şi voi?

Gradina de trandafiri Neue Rezidenz

Stradă în Bamberg

Statuia Kunigundei

Râul Regnitz la Bamberg

Curtea Veche

Primăria veche din Bamberg

Stradă în Bamberg - orasul vechi

marți, 2 octombrie 2018

Beyreuth- - artă şi cultură

Citisem câteva articole despre această regiune a Germaniei şi mi- au rămas în minte nişte informații care mă atrăgeau. Când s- a ivit ocazia, am făcut proiectul de călătorie şi un vis frumos s- a realizat.
Situată în nordul Bavariei, regiunea îşi datorează numele francilor ( în germnă Franken) care au viețuit aici o bună bucată de vreme. Locuitorii vorbesc un dialect, fränkisch, diferit de germana literară.
Râul Main este cel mai mare râu al regiunii , iar dintre afluenți amintim: Regnitz, Pegnitz, Tauber. Canalul Rin – Main – Dunăre traversează regiunea, făcând legătura între Marea Nordului şi Marea Neagră.
Principalele oraşe sunt: Nürnberg, Würzburg, Beyreuth, Bamberg, pe care le- am şi vizitat.
Într- o dimineață de sfârşit de august am plecat din Nürnberg, unde ne fixasem cartierul general, către Beyreuth, oraşul în care şi-a prezentat multe dintre creații unul dintre compozitorii de geniu al lumii, Richard Wagner.
Pentru început ne- am oprit la Eremitage, un palat construit de Margrave Frederick şi de Margravine Wilhelmina, sora favorită a împăratului Frederick cel Mare, în a doua jumătate a sec.al XVIII – lea.
După ce am parcurs o bună parte a uriaşului parc ce înconjoară palatele- că,de fapt, sunt două- trecând de- a lungul “ Marelui canal”, un iaz lung de vreo 150 m, pe care pluteau nuferi înfloriți, am ajuns la palatul nou, o cladire sub forma unui arc de cerc, cu coloane, a cărei culoare se datorează unor bucăți mici de sticlă şi piatră sfărâmate. Nu se vizita,aşa că ne- am mulțumit cu exteriorul, grădinile şi fântânile.
Spectacolul apei , al fântânii , se derula numai cinci minute, din oră în oră, suficient în condițiile lipsei de apă care a afectat Germania în această vară secetoasă şi toridă. Apa a pus în evidență sculpturile numeroase din bazin şi a dat viață obiectivului, ce părea adormit , ca şi secolele care au trecut de când Wilhelmina l- a însuflețit.
Palatul vechi,aflat în vecinătatea celui nou, este mai puțin impozant şi ,de asemenea, nu se vizitează. O impresie proastă făceau peluzele din fața lui, complet uscate, administratorii neperm ițându- şi să le ude.
Revenind la grădini, pe lângă întinderea mare a lor,remarcăm faptul că au în structura lor tot ceea ce se impune, potrivit artei peisagiste a vremii: flori, alei, arbori,grotă,ruine, chiar un teatru antic,cascadă,sculpturi etc.Sunt cu adevărat impresionante.
De aici am mers în centrul oraşului, unde ne aşteptau alte două obiective: opera şi Neue Schloss.
Margravial Opera House ( în limba germană Margraflisches Opernhaus ) a fost construită între anii 1744 şi 1748, la inițiativa Wilhelminei, ca dar de nuntă pentru fiica sa Sophi. Un mare arhitect francez , Joseph Saint Pierre, a proiectat construcția, iar interiorul a fost realizat de mari maeştrii italieni. Materialul folosit pentru realizarea balcoanelor şi lojelor este lemnul. Aceste balcoane,tavanul bogat ornamentat,picturile şi stucaturile aurite, concepute în stil baroc, sunt o operă de artă inegalabilă.Tocmai pentru a se păstra această comoară, în anul 2012, a fost inclusă în patrimoniul UNESCO.
Opera se vizitează ,cu ghid. Vizita durează cam o oră, timp în care turiştii iau loc în sală,li se prezintă un filmuleț,de fapt o animație, prin care este explicată construcția operei, apoi se ascultă o bucată muzicală,pentru a sesiza sonoritatea şi ,în final, ghidul vorbeşte despre dimensiunile salii,ale scenei, spectacolele care s- au ținut aici în vremea Wilhelminei, ea însăşi o mare artistă, care compunea librete şi cânta la mai multe instrumente. Cam atât am înțeles eu,fiindcă s- a vorbit numai în limba germană,e adevărat cu foarte multă implicare şi patos.Oricum nu putei să- ți iei ochii de la decorațiunile sălii, de o frumusețe excepțională. Aici se ține în fiecare an un festival Wagner.
Neue Schloss este un palat impozant, ridicat tot de Wilhelmina şi soțul ei,Frederick,după proictele arhitectului francez, Joseph Saint Pierre, înconjurat şi el de o mare grădină, purtând şi ea, la vremea vizitei noastre,amprenta secetei şi a lipsei de apă. Se vizitează 16 sau 20 de săli, bogat ornamentate, printre care o sală de dans, cabinete de lucru, săli de primire, o cameră de muzică, sala palmierilor. Tapetele, în culori diferite, individualizează şi ele încăperile,conținând piese de mobilier, candelabre de cristal, tapiserii de mare valoare, sobe. La frumusețea sălilor contribuie şi parchetul, lucrat în lemn de diferite esenţe, în modele de mare frumuseţe. Tablouri cu portretul Wilhelminei şi o rochie a acesteia, sunt, de asemenea, expuse. Castelul Nou,ca şi alte clădiri de pe Friedrickstrasse, aparțin stilului numit Beyreuthrococo .
Această zonă este destul de animată, existând terase şi restaurante, noi servind prânzul la unul dintre ele şi bucurându- ne de un meniu diversificat şi foarte bine preparat.Felicitări Gastäte Wolffenzacher !
Vizita la Beyreuth chiar a meritat.