Așezare
Impresii de călătorie
Simpla rostire a numelui Grecia te
trimite cu gândul la un loc frumos de pe planetă. Soare, piatră și apă –
elemente fundamentale ale lumii – dau o definiție laconică acestei țări
minunate. „Lithos”, însemnând în greaca veche chiar „piatră” este una din
componentele etimologice ale denumirii (Lithohoro) unei localități așezate
chiar sub poala muntelui Olimp. Acolo am petrecut trei zile de mai
încântătoare, în primăvara anului trecut, .
Muntele Olimp, sălașul tuturor zeităților
grecești, m-a fascinat întotdeauna, iar când l-am văzut în trecere, acum mult
timp, mi-am dorit să ajung mai aproape de el. Cu ce i-a fascinat Olimpul pe
greci încât l-au decretat atât de important pentru spiritualitatea lor?
Privit din autostradă, acest munte
magic, cu fruntea veșnic albită de
zăpezi, pare un clopot uriaș pe câmpia care mărginește Marea Egee. Deși are
numai 2917 metri, acest munte e considerat unul dintre cei mai înalți din
Europa datorită faptului că pornește chiar de la nivelul mării. Poate acest
lucru i-a uimit și pe greci, considerând prezența lui un miracol, pe care doar
forțe supraomenești ar fi putut să-l facă.
Așadar, hai să stăm la Litochoro,
cât mai aproape de Muntele Olimp. Localitatea își justifică denumirea: case de
piatră, cu un etaj, străduțe pietruite, înguste și în pantă, scurgându-se către
fâșia de câmpie de pe țărm. O localitate tipic grecească, cu două biserici Agia
Nikolaus și Agia Dimitrios, cu o piață micuță – Platanos – de unde se pleacă în
toate direcțiile, cu o singură măcelărie, un singur magazin de brânzeturi
(grozave!!!), două-trei restaurante și o cofetărie, câteva magazine de
suveniruri…. Ce e așa deosebit în toate astea, ați spune? Aerul proaspăt al
muntelui din prejmă,marea care se zărește privind peste acoperișurile de
ceramică, piatra atotstapânitoare, sau atmosfera arhaică…Cu siguranță toate la
un loc, dar mai ales liniștea acestui loc, în care viața își urmează cursul de
zeci de ani, într-un ritm firesc, într-un timp răbdător cu oamenii.
Într-una
din zile am ajuns la Prionia, în inima Muntelui Olimp, pe la vreo 1000 m
altitudine, fiindcă nici timpul, nici condiţia fizică nu ne permiteau să
escaladăm „uriaşul” . În drum ne-am oprit la noua mănăstire Sfântul Dionisie (
la 3km distanţă de Litochoro ), cu zidărie din cărămidă şi un interior unde
pictura şi lemnăria dovedeau munca meşteşugită. Din cadrul ansamblului
mănăstiresc fac parte chiliile, atelierele , sala de mese (trapeza) şi biserica
principală, unde sunt oficiate slujbele zilnice. Catoliconul manastirii este
închinat Adormirii Maicii Domnului. Pictura interioară a bisericii a fost
realizata în 1955 de iconograful Fotis Kontoglou.
Am parcurs apoi cei 7 km de şosea asfaltată
(pe două benzi) trecând prin etajele de vegetaţie specifice zonei şi reliefului
(arbuşti, apoi foioase şi pinacee). Din loc în loc sunt amenajate puncte de
belvedere, de unde poţi admira marea (la început) şi apoi hăurile şi stâncile
muntelui.
Prionia este situată într-o vale
îngustă, în inima muntelui. Apa săltăreaţă a râului Enipeas străbate valea
mărginită de pereţii înalţi de piatră. Deşi o ploaie măruntă începuse să se
cearnă din cerul populat cu nori de primăvară, ne-am plimbat puţin prin zonă,
privind ceea ce muntele lăsa să se vadă din măreţia lui. Una dintre culmi avea o căciulă imensă de
zăpadă , pe care o zărisem chiar din Lithohoro. La Prionia erau mulţi turişti ,
unii pregătiţi să o ia la pas către vârf, alţii dorind doar să simtă aerul tare
al muntelui în plămâni şi să-şi odihnească privirile în peisajul montan decorat
de luna mai cu mult verde crud. O terasă amenajată oferea posibilitatea să
serveşti ceva, mâncare sau sucuri şi bere.
Revenind la Litochoro, ne-am aşezat
la masă la unul dintre restaurantele din Piaţa Platanos şi am mâncat o musaca
foarte gustoasă ( eu ) şi o porţie de friptură de miel cu cartofi ( soţul )
aszonate cu câte o sticlă de bere Mythos. Chelnerul – un tânăr de vreo 18 ani-
ne-a spus că bucatele au fost pregătite de bunica lui, iar restaurantul era o
afacere de familie. Preţul nu a fost exagerat, în jur de 27-30 euro. Între timp
locuitorii- mai ales cei în vîrstă- ieşeau de la slujbă. Am observat că erau
îmbrăcaţi de duminică, elegant chiar şi că puţini se îndreptau către casele
lor, cei mai mulţi poposind la restaurant sau la cofetărie. Ne-am îndreptat şi
noi către biserica Agios Nikolaos, construită pe un plan dreptunghiular şi
având o intrare principală cu boltă. Ne-a plăcut mult această biserică
îmbrăcată în plăcuţe de granit argintiu, având poarta şi ferestrele laterale
înscrise în arcade semicirculare. Curtea bisericii este un adevărat parc, unde
sunt palmieri bătrâni. De la biserică am
mers prin Katounia, parcul principal al oraşului, unde se află un monument
închinat luptătorilor care s-au jertfit pentru libertate în 1878 şi busturile
liderilor acestora: Evangelos Korovangos, Kitrous Nikolaos, Lousis şi Kosmas
Doumbiotis. Tot aici se află Centrul multicultural, o sală se expoziţii şi un
muzeu de folclor.
Există două mari atracţii naturale
în acest loc: Myloi, un soi de grădină sălbatică în care se pot admira câteva
dintre vechile mori ale locuitorilor, construite într-un peisaj idilic, într-o
pădure de platani şi pădurea de pini Ai Ylanis, în mijlocul căreia se află şi o
bisericuţă folosită de localnici pentru nunţi şi botezuri.
Ne-am întors către pensiune şi am
constatat că în oraş domnea o atmosferă arhaică, o liniste de început de veac,
vorba poetului. Am cumpărat de la
magazinul de lactate o superbă brânză
asemănătoare celei semifermentate din
zona Borşa de la noi. L-am privit pe proprietarul micii măcelării aşteptându-şi
liniştit clienţii şi ne-am instalat din nou pe terasa noastră să simţim aerul
proaspăt al muntelui.
Oraşul Litochoro dispune de două
mici localităţi estivale , amenajate pe coasta golfului Thermaic. Este vorba de
Plaka şi Gritsa, aflate una în continuarea alteia şi care au fost amenajate sub
forma plajelor cu nisip auriu.
Recomandări de cazare
Guesthouse Papanikolau
Situată la 50 – 100 m de principala piaţă a
localităţii, această pensiune se încadrează perfect în stilul arhitectural al
acesteia. Două corpuri de clădire cu câte un etaj, despărţite de o potecă de
piatră, aşezate cu faţa către strada „Episkopou Kitrous” , cuprind între zidurile lor 18 apartamente. Aş folosi
mai degrabă termenul de suită, decât pe cel de apartament, pentru că în
componenţa acestuia nu există propriu-zis o zonă de living. Este vorba despre o
cameră spaţioasă, un hol, o baie (cu duş), un balcon şi o chicinetă. Încă de
când am făcut rezervarea mi-a plăcut faptul
că peretele pe care este poziţionat patul este placat integral cu piatră
alb-gălbuie, foarte frumos aranjată.
Mobilierul din lemn masiv, de
foarte bună calitate contribuie, de asemenea, la aspectul elegant, distins, al
camerei.
Balconul are o măsuţă cu două
scaune şi este închis. Geamurile de la balcon dau într-o grădiniţă îngrijită,
cu plante de ghiveci şi arbuşti.
Pensiunea oferă şi mic dejun, tip bufet, (noi nu l-am luat), la preţul de 9 Euro.
Puțină
filozofie
Armonia
cu natura este una din premisele liniștii sufletești.