Dor de călătorii: 2018-10-14

Am fost la Nürnberg în urmă cu mulți ani, dar nu l- am vizitat propriu – zis pentru că era deja întuneric şi nu stăteam decât o noapte. Aşa că ne – am mulțumit cu o plimbărică prin Hauptmarkt. Atunci oraşul nu mi – a făcut o impresie deosebită şi, de aceea, am ezitat când s -a pus problema vizitării lui anul acesta.Acum , după ce am fost acolo din nou, îmi face plăcere să recomand această destinație.
Ne- am cazat intr- un apartament privat,chiar în oraşul vechi, ceea ce ne -a dat posibilitatea să ajungem cu uşurință la principalele obiective.
Oraşul are o istorie îndelungată şi tumultoasă, trecând prin evul mediu ca târg înfloritor, apoi, în epoca modernă a devenit principalul centru industrial al Bavariei (primul transport de pasageri pe calea ferată s-a realizat între Nürnberg şi Fürth, în 1835 ) apoi, începând cu anul 1920, aici aveau loc adunările generale ale partidului nazist,NSDAP,care însă nu a câştigat niciodată alegerile în oraş. În perioada național – socialismului, oraşul Nürnberg a fost ales drept centru pentru desfăşurarea congreselor naționale ale partidului nazist. În timpul celui de- al doilea război mondial, acest oraş a fost intens bombardat, în 2 ianuarie 1945 centrul vechi fiind complet distrus.
Nürnberg este cunoscut şi prin celebrele procese ale conducătorilor nazişti, desfăşurate între 1945 şi 1947.
Astăzi este un oraş cu peste 500.000 de locuitori, liniştit şi primitor, curat şi înzestrat cu tot ceea ce e caracteristic unei localități urbane moderne.
După război, într- un timp scurt, centrul vechi a fost complet reconstruit, astfel că astăzi ne putem bucura de imaginea unui oraş german tipic, păstrând atmosfera vremurilor de demult.
. Zidurile vechi ale oraşului ,presărate din loc în loc cu turnuri, cu numeroase porți de acces, sunt ele însele o mărturie a trecutului, dar şi un punct de atracție, deasupra multora dintre ele fiind amenajate grădini superbe, unde poți petrece ore în şir ,înconjurat de linişte şi frumos.
Am să vorbesc despre câteva dintre obiectivele oraşului, în ordinea în care le- am vizitat. La nici cinci minute de mers pe jos de la locația noastră am descoperit Ehekarussell ( caruselul căsătoriei) o fântână construită de sculptorul Jürgen Weber între anii 1977 – 1981. Poezia lui Hans Sachs, intitulată Das bittersüße ehlich Leben, care descrie în şase scene căsătoria, a fost sursa de inspirație a sculptorului. Fântâna este grandioasă, figurile umane, sculptate în marmură neagră sunt masive şi expresive pentru sentimentele care leagă soții pe parcursul căsătoriei, nefiind deloc o viziune romantică a acesteia, ci mai degrabă realistă şi, pe alocuri, dură , motiv pentru care opera sculptorului a fost destul de contestată. Iată însă că obiectivul a supraviețuit, fiind permanent înconjurat de vizitatori ,care încearcă să descifreze scenele sculptate, bucurându – se în acelaşi timp de spectacolul apei, care dă viață locului.Ai impresia că eşti lângâ o casacadă sau lângă un râu tumultos.

În apropiere se găseşte cea mai importantă biserică a oraşului, Biserica Sfântul Laurențiu ( Lorenzkirche), care deține multe comori artistice. Este o biserică evanghelică – luterană, construită în stil gotic.Deşi construcția ei a început în anul 1250, ea fost finalizată abia în 1477, când au fost ridicate cele două turnuri înalte de 80 metri.Devenită protestantă după Reformă ( inițial fiind romano – catolică ) biserica a păstrat totuşi fresce , picturi şi sculpturi, în urma unei hotărâri a Consiliului oraşului, reprezentând un punct de interes pentru turiştii interesați de artă. Impozantă şi austeră , pare o soră a Catedralei din Bamberg, despre care v- am vorbit într – una dintre postările anterioare.
Nu am dat încă o informație foarte importantă pentru cei interesați să viziteze Nürnberg şi anume faptul că este construit de o parte şi de alta a râului Pegnitz, pe o distanță de 14 km, râu care, în oraşul vechi, este canalizat. Numeroase poduri traversează râul, fiecare cu profilul lui( poduri de lemn acoperite, poduri de zidarie, chiar unul suspendat ) dar nota comună e faptul că îţi dau posibilitatea să te bucuri de înfățişarea clădirilor răsărite parcă din apă, viețuind într- o frumoasă armonie cu aceasta.

Distanțele nu sunt mari în oraşul vechi, aşa că, pe neaşteptate ajungi în Piața centrală ( Hauptmarkt ), un spațiu generos ce permite organizarea diferitelor evenimente, cel mai important fiind celebrul târg de Crăciun, cel mai mare din Germania, dar şi din Europa. Mărginită de clădiri vechi, piața are , pe una din laturile sale Biserica Fecioarei Noastre ( Frauenkirche )Este o construcție gotică, impunătoare, decorată cu statui, având un portal specific stilului arhitectonic. A fost ridicată în anul 1350, la inițiativa lui Carol al IV – lea, pe locul unei sinagogi care arsese cu un an înainte, în urma unui pogrom. Este o biserică tip hală, cu două abside şi o tribună pentru împărat. Turiştii sunt atraşi de orologiul încastrat în partea de sus a fațadei principale.( Mannleinlaufen) care la ora 12 produce un mic spectacol. Cei doi trompeți care îl flachează pe împărat ridică trompetele, se deschide o uşă şi apar cei 7 principi electori care se înclină în fața suveranului.Defilarea pricipilor durează cinci minute.

Schöner

Tot în Hauptmarkt întâlnim o fântână , numită Schöner Brunnen ( Fântâna frumoasă ), construită în sec. al XIV – lea. Are înfățişarea unui turn gotic aurit, de19 m înălțime. În jurul turnului sunt 40 de statui reprezentând sfinți,profeți, nobili locali, electori. Pe una dintre marginile grilajului exterior se află inelul norocului, un cerculeț ce trebuie învârtit, dacă ajungi la el.
La mică distanță de piață se află edificiul primăriei vechi ( Altes Rathaus ), o clădire cu două etaje, a cărei arhitectură a suferit influențe renascentiste. Trecând pe lângă ea şi continuând pe Burgstraße, o stradă în pantă, ajungi la Kaiserburg, un complex de fortificații realizate în evul mediu, cu scop de apărare şi de evidențiere a puterii Imperiului Roman de Apus. Cătălin a vizitat Kaiseburg, cele două ore nefiind suficiente.

Casa lui Albrecht Dürer

Piața Albrecht Dürer

Iepurele- Jürgen Goertz

Eu şi soțul meu ne- am îndreptat către casa lui Albrecht Dürer, aflată în vecinătate, o construcție veche de 5oo de ani, tipică pentru casele germane. Este o casă cu două etaje, jumătate din zidărie, jumătate din lemn, în care renumitul pictor renascentist a locuit din anul 1509 pâna la sfârşitul vieții sale, în 1528. E interesant de văzut cum locuia pictorul,ghidat de vocea lui Agnes, soția sa. ( interpretată de o actriță) .Din păcate tablourile nu sunt originale.
Ca un omagiu adus acestui artist care a dezvoltat arta gravurii, în spațiul din fața casei sale a fost amplasată opera lui Jurgen Goertz,numită “ Iepurele” ( Der Hase).
În drumul spre apartamentul nostru am întâlnit Biserica Sf Sebaldus, închinată sfântului protector al oraşului.A fost construită în stil romanic, între 1225 şi 1275, apoi, în sec. al XIV lea , a fost lărgită şi s – au înălțat turnurile, împrumutând stilul gotic.Aici se află racla cu moaştele Sf.Sebald, un martir din sec VIII.
Noi ne- am mulțumit cu ceea ce am văzut, temerarii din echipă au ajuns şi la sala procesului , care nu mai păstrează însă decât puține piese din mobilierul original.
Dacă aveți timp, mergeți la Nürnberg !