De la Nürnberg – unde am stat cinci zile- la Würzburg sunt 120 km, aşa că ne -am pus problema dacă merită să batem atâta drum. Dacă am fi renunțat,am fi avut de ce să regretăm, fiindcă oraşul acesta de 130000 de locuitori are multe de arătat. Este un oraş frumos, construit pe ambele maluri ale râului Main, străjuit de dealuri de 300m, pe ale căror pante coboară vertiginos rândurile de viță de vie, că te şi miri cum pot fi lucrate. Pe una dintre înălțimi tronează Cetatea Merienberg, simbol al puterii episcopale din vremea în care puterea bisericii era foarte mare.
De altfel, moştenirea culturală a localității datorează foarte mult bisericii, care, timp de veacuri, a deținut puterea şi bogăția.Astfel se explică existența celor 100 biserici, palatele, cetațile, grădinile.
Vizita noastră a început cu Palatul Residenz, o clădire imensă, cu 400 de camere, dintre care se vizitează în prezent 40 de săli. Administratorii s – au gândit bine când au permis vizitarea şi cu şi fără ghid, dând mai multe şanse de opțiune turiştilor. Un bilet costă 7,5 euro, studenții având o mică reducere.
 |
| Marea frescă - palatul Residenz |
 |
| Sala albă - Palatul Residenz |
Casa scării este imensă, cu marmura albă a scării monumentale şi marea frescă de pe tavan, unde Giovanni Batista Tiepolo a realizat o alegorie a celor patru continente cunoscute până atunci: Asia, Europa, Africa, America. Fotografiatul este interzis – de ce? – dar eu am reuşit să folosesc telefonul, aşa că puteți vedea marea frescă.
Würzburger Residenz este o capodoperă a stilului baroc german, construcția palatului fiind terminată în anul 1744, iar interioarele, în 1781. Din1983 face parte din patrimoniul cultural UNESCO.
Sălile palatului sunt superbe, foarte bine conservate şi , pe lângă decorațiunile specifice fiecăreia, cuprind şi piese de mobilier, tapiserii, tablouri, cele mai multe aparținând lui Tiepolo sau altor renascentişti. Cele mai frumoase săli sunt: Waißersaal ( sala albă ), Kaisersaal ( sala împăratului ), Gartensaal ( sala grădinii). Napoleon a poposit aici de trei ori, fiind găzduit în apartamentele imperiale. Deşi am văzut 40 de săli mi s- a părut că turul a fost prea scurt, cu atâta frumuseţe în jur. A compensat marea grădină a palatului, Hofgarten, concepută în stil baroc, ulterior ca grădină englezească. Pe lângă dimensiuni, grădina atrage privirile prin diversitatea amplasamentelor. Mi -au atras atenția micile statui reprezentând copii, numite putti, strecurate printre tunelurile de vegetație, sau la baza unor conifere tăiate impecabil sub formă de con. Aceste conuri inedite sunt un element care dă identitate grădinii. Exista si un lac si două grupuri statuare mari: Siluirea Europei şi Răpirea Proserpinei.
În fața fațadei principale a palatului este amplasată fântâna Franconia, statuia Franconiei ținând într- omână steagul ( Franconiei ) şi în cealaltă, o cunună de lauri.
 |
| Alte Mainbrücke |
 |
| Würzburg - oraşul vechi |
 |
| Alte Mainbrücke |
 |
| Râul Main la Würzburg |
 |
| Cetatea Marienberg - Würzburg |
 |
| Alte Mainbrücke |
Alte Mainbrücke este cel mai vechi pod din Würzburg, legând oraşul vechi de un cartier de pescari. Ridicat în anul 1473, a fost singurul pod din Würzburg peste Main până în 1886. Astăzi podul este pietonal, un loc de socializare fermecător. Turiştii stau relaxaţi servind un pahar de vin şi privesc Cetatea Marienberg, tronând ca o regină deasupra localitaţii. Frumusețea podului este dată şi de faptul că de o parte şi alta a lui sunt statui, mai precis 12, dintre care 10 reprezintă sfinţi, iar două, împarați sau regi, Pepin cel Scund, respectiv Carol cel Mare.
De pe pod se zăreşte Domul St.Kilian,ridicat în sec.XI,incendiat în timpul bombardamentelor din 1945 şi reconstruit în 1967. Sfântul Kilian a fost un apostol al creştinării francilor, iar domul,catedrala episcopală.
Să nu părăsim acest spațiu în care nu – ți poți lua ochii de la viile care acoperă ca un covor verde dealurile, fără să amintim faptul că Würzburg – ul este un mare producător de vinuri, în special roşii. Consiliul oraşului a hotărât, încă din 1728, ca cele mai bune vinuri să fie îmbuteliate într – o sticlă rotundă, ca o ploscă, numita Bocksbeutel.
Şi, ca să rămânem în sfera activității şi vieții episcopilor de Würzburg, am vizitat palatul de vară al acestora de la Veitshochheim,construit între 1680- 1682, precum şi grădinile acestuia.
Palatul este mic, dar grădinile care – l înconjoară sunt imense. Numeroasele alei şi locuri de meditație şi relaxare, tuneluri de vegetație { în special de carpen ), livezi de pomi fructiferi, grote, un lac cu fântâni arteziene, straturi de flori , îmbinate armonios cu cele 100 de statui, fac din acest parc un punct de atracție deosebit.Aceasta grădină a fost proiectată de Adam Friedrich von Seinsheim, iar sculpturile au fost realizate deFerdinand Tietz şi Johan Peter Wagner, stilul preferat fiind rococo. Din Würzburg se poate ajunge aici cu trenul, dar şi cu vaporul. Accesul în grădini este gratuit.
