Când
spunem „ muzeu
”
ne gândim la un spațiu în care sunt expuse piese sau lucrări care
au semnificație culturală sau
istorică (
motiv pentru care sunt și păstrate ) și, în același timp, un loc
liniștit, unde efectiv poți să admiri sau chiar să meditezi,
pornind de la anumite reperezentări sau teme, specifice
lucrărilor prezentate.
Marile
muzee ale lumiii au încetat să mai fie niște oaze de liniște și
reflecție, datorită exodului turistic caracteristic epocii noastre.
Nici nu-mi trece prin cap să mă gândesc la restricționarea (
în vreun fel )
accesului celor interesați la contactul direct cu marile capodopere
ale lumii, mai
ales că implică cheltuieli foarte mari, de cele mai multe ori.
Mă gândesc doar la conceperea unor programe de vizitare care să
asigure confortul receptării
operei de artă, să repună în termeni corecți contactul dintre
exponat și privitor.
Desigur,
aceste idei sunt generate de experiența , relativ recentă
(primavara
lui 2016),
a vizitării Muzeelor Vaticanului, obiectiv pe care ni l-am propus de
foarte multă vreme.Procurarea
biletelor online nu este decât un aspect al facilitării accesului
în acest muzeu, pentru că, odată periplul început, trebuie să
faci față puhoiului de oameni care se revarsă pe coridoarele
înguste, astfel încât te trezesti antrenat într-un șuvoi viu,
care te poartă cu el, răpindu-ți și cea mai mică fărâmă de
intimitate.Poți, dacă ai tărie, să te ancorezi lângă o lucrare
și nu pleci până nu te-ai săturat să o privești, dar tot e greu
să nu te lași tulburat de valurile de oameni curioși sau nu,
interesați sau nu, obosiți sau nu, încordați sau destinși etc...
Am
ratat vizita la Muzeele Vaticanului ? Hotărât, nu. Doar că am
suferit de lipsa totală de intimitate în savurarea operei de artă,
de liniștea specifică unui muzeu.
Să
pornim însă
de
la
ideea că amenajarea și deschiderea unui muzeu reprezintă un act de
mare generozitate și să ne gândim la faptul că doi papi din sec.
al XVIII- lea, Clement al XIV-lea și Pius al VI-lea, au făcut
posibil acest lucru pentru prima dată. Muzeul Pio-Clementino
poartă numele acestor papi și cuprinde numeroase săli tematice și
colecții de mare valoare:
Sala Busturilor (sculpturi înfățișând împărați romani sau
personaje legendare ) Holul Animalelor, Galeria Statuilor, Holul
Muzelor, Holul Rotund (unde
există o statuie în bronz aurit a lui Hercule),
Holul Crucii Grecești (unde se află Sarcofagele
Elenei și Constanței, mama și fiica Împăratului Constantin cel
Mare ),
Holul Carelor de Luptă,
Galeria Candelabrelor.
Holul Rotund |
Heracles |
Mi-a
plăcut în mod cu totul deosebit Holul Rotund, conceput ca un
Pantheon, cu coloane de marmură roșie și statui de mare valoare,
pardosit cu un mozaic de o frumusețe incredibilă. Aproape te
obosește atâta frumusețe adunată laolaltă, ca să nu mai spunem
de spațiile întinse pe care trebuie să el parcurgi. Există însă
și curți interioare, unde poți să- ți împrospătezi forțele,
celebra Cortile del Belvedere, Cortile della
Pigna, Cortile della
Biblioteca. În
Cortile della Pigna ( Curtea Conului de Pin ) se află o fântână
cu același nume, flancată, în
partea de jos,
de statuile a două leoaice, decorată , mai
sus, cu
doi păuni și un con de pin- simbol al creștinișmului- înalt de 4
m.
Sfera con sfera |
Tot
în acest spațiu este plasată și o realizare artistică modernă,
Sfera con sfera (Sfera în sferă), realizată de Arnoldo Pomodoro,
în 1990, înfățișând un glob pământesc inclus în altul mai
mare, cel din interior glisând. Devenind un fel de punct de reper
pentru vizita la Vatican, lângă această sculptură se fac
fotografii.
Un
punct important al vizitei îl reprezintă Galeria Hărților, un
coridor având desenate pe pereți 40 de hărți interesante, iar pe
tavan, fresce superbe realizate în cadrane de către artiști
celebri.
Sala Harților |
Coridorul Hărților |
Coridorul Hărților |
Coridorul Hărților |
Colecția
de tapiserii este, de asemenea, impresionantă și cuprinde lucrări
realizate în sec. XV – XVII, de
artiști ai vremii, multe scene fiind copii ale unor picturi de
Rafael.
Colecția de tapiserii |
Colecția de tapiserii |
Colecția de tapiserii |
Există
numeroase posibilități de a vizita aceste muzee, prin tururi mei
scurte sau mai lungi, toate terminându-se cu Capela
Sixtină.Aceasta
are o formă dreptunghiulară, având dimensiunile Templului lui
Solomon ( 40,93m lungime și 13,41m lățime). Plafonul este în
formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre, iar pardoseala
este din mozaic policrom de marmură. Picturile de pe pereții
laterali au fost realizate de către mari artiști renascentiști:
Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandao, Cossimo
Rosselli, Luca Signarelli.
Papa
Julius al II- lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea
plafonului. Artistul a muncit patru ani la această lucrare, care
cuprinde peste 3000 de figuri, dispuse pe o suprafață de 500 metri
pătrați.
În
anul 1535 Michelangelo începe să picteze peretele de deasupra
altarului, la cererea Papei Paul al III- lea, cu tema Judecată de
Apoi.Termină această operă după șase ani, în 1541. Frescele
înfățișează scene și figuri care stârnesc groaza, reprezentând
viziunea artistului asupra acestei teme. Faptul că trupurile pictate
erau goale ( doar suntem în prezența operei unui geniu al
Renașterii, curent care a situat în centrul atenției omul în
toată complexitatea lui, preamărind frumusețea lui ) a stârnit o
reacție de dezaprobare din partea opozanților artistului, care a
avut cîștig de cauză în 1565, când goliciunile au fost acoperite
cu frunze de viță, pictate de către unul dintre ajutoarele lui
Michelangelo.Lucrările de restaurare din anii 90 au refăcut, în
cea mai mare parte, originalul.
Capela
Sixtină este singurul loc din muzeu unde nu se pot face poze. Locul
este plin ochi de turiști, persoanele responsabile cu ordinea te
îndeamnă să circuli – firesc - dar poți să admiri frumusețea
acestei creații, chiar dacă ai vrea să zăbovești cel puțin o
oră.
Înainte
de a ajunge la Capela Sixtină, ai ocazia să admiri frescele care
decorează unul dintre apartamentele papale, încăperile fiind
cunoscute drept Camerele
lui Rafael (
Stanze di Rafaello ).
Scola din Atena |
Este vorba de patru încăperi care au fost pictate de către Rafael
Sanzio, marele
pictor renascentist pe parcursul a 16 ani, între 1508 și 1524.
Acestea sunt: Stanza
de la Segnatura
(biroul papei), Stanza
di Elidoro,
Stanza
di Constantino și Stanza dell Incendio.
Stanza de la Signatura are ca tema prezentarea alegorică a
filosofiei, justiției,teologiei și poeziei.Valorizarea superioară
pe care Renașterea a dat-o gândirii și artei antice iese cu
pregnață în evidență în realizarea frescelor de către artist.
Filosofia este reperezentată prin celebra pictură numită Școla
din Atena, în centrul căreia sunt redați cunoscuții gânditori
greci, Platon și Aristotel, purtându-și fiecare în mână
operele. Filosofii sunt înconjurați de alți gânditori, cum ar fi
Diogene sau Pitagora, dar și Averroes.
Exegeții au identificat în portretele realizate figuri ale unor
artiști ai epocii, printre care și al lui Rafael.Pictura creează
foarte bine impresia de spațiu tridimensional, scena redată
petrecându-se pe treptele unui templu
grec cu elemente romane.În camera Semnăturii, în afara capodoperei
Școala din Atena, există și cele intitulate Dezbaterea pe marginea
Sfintei Împărtășanii (
unde este abordată tema religioasă a transformării pâinii și
vinului, prin
taina împărtășaniei,
în trupul și sângele lui Isus)
și Parnasul (
unde apar figuri păgâne,
figura
centrala fiind cea a zeului Apollo, înconjurat de muze) înfățișând
artele.
În
Camera
Elidoro
( unde aveau loc audiențele private )
cele
mai importante fresce sunt: Izgonirea
lui Elidor din templu și Întâlnirea lui Leo cel Mare cu Attila.
Camera
Incendiului din Borgo
(folosită pentru întâlnirile papei cu cei mai însemnați membri
ai nunțiului apostolic). Lucrările importante de aici sunt:
Incendiul
din Borgo( un cartier aflat în apropierea Catedralei Sfântul Petru
),
Încoronarea
lui Carol cel Mare,
Bătălia
de pe Ostia
și tavanul pictat de Pietro Vannucci Perugino.
Salonul
lui Constantin
(fiind cea mai mare dintre încăperile acestea, era folosită pentru
cele mai grandioase dintre recepții). Printre lucrările remarcabile
de aici sunt:
Viziunea
Crucii, Bătălia de la Podul Milvian, Darul lui Constantin, Botezul
lui Constantin
Nu
am epuizat
nici pe departe lucrările care se oferă privitorului în aceste
muzee.
Mi-a plăcut în mod deosebit Camera Sobieski care, pe un perete întreg, are o pictură aparținând polonezului Jean Matejko, care a imortalizat victoria regelui polon Ioan Sobieski al III-lea asupra turcilor la Viena, în anul 1683.
Mi-a plăcut în mod deosebit Camera Sobieski care, pe un perete întreg, are o pictură aparținând polonezului Jean Matejko, care a imortalizat victoria regelui polon Ioan Sobieski al III-lea asupra turcilor la Viena, în anul 1683.
Sala
Neprihănitei Zămisliri are
ca temă ideea că Fecioara Maria este
și ea născută fără de păcat, iar frescele de aici sunt de o
mare frumusețe.
Sala dell Immaculata |
Am
punctat câteva repere ale vizitei la acest muzeu, căruia trebuie
să-i dedici cel puțin o zi, dacă vrei să te bucuri de contactul
cu unele dintre cele mai mari creații ale umanității.
În
prețul biletului nostru- cumpărat online- intra și masa de prânz
(care a fost destul de bună) dar trebuie să te încadrezi în timp,
pentru a putea să beneficiezi de ea.
Curtea octogonală |