Fântânile Romei- partea a -II -a

       

Fontana di Trevi este, fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase fântâni ale Romei, prin dimensiunile ei (măsoară 26 de metri în înălţime şi 20 de metri în lungime ), dar mai ales prin compoziția ansamblului sculptural, ilustrare de excepție a stilului baroc.

Privitori la spectacolul fântânii

Eu am aruncat banul

Neptun in carul in forma de scoică

Puțini știu că fântâna se alimentează și în prezent cu apa adusă de un apeduct antic, denumit Aqua Virgo, reprezentând capătul urban al acestuia. Destinată să asigure apă potabilă locuitorilor Romei, această fântână a devenit celebră prin arhitectura ei, dar și prin legendele care o înconjoară ( dacă arunci un ban în ea, peste umăr, vei reveni la Roma), precum și prin apariția în pelicule cinematografice, dintre care , cea mai cunoscuta este La dolce vita, în regia lui Federico Fellini. Filmul are o scenă în care actrița Anita Ekberg, care interpreta rolul unui star american de cinema, intră în fântână îmbrăcată în rochie de seară, sub privirile lui Marcello Mastroiani, interpretând rolul unui reporter italian, care se risipește, incapabil să ia decizii radicale în legătură cu viața lui.
Dacă n-ar fi existat filmul lui Fellini această fântână n-ar mai fi impresionat? Eu sunt convinsă că ea ar fi rămas un punct de atracție pentru orice iubitor de frumos, pentru că este , într-adevăr, spectaculoasă, o operă de artă impunătoare.
 In centrul ei se află sculptat Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma de scoică, tras de doi cai de mare. Unul dintre cai este nărăvaș, iar celălalt este calm și supus, starea lor simbolizând capriciile mării.

La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă Abundența, iar cea din dreapta reprezintă Sănătatea perfectă.( apa de bună calitate este cea care întreține viața și dă sănătate omului). Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe Agrippa, fecioara care a inspirat numele apeductului. iar apa din bazinul fântânii reprezintă marea.

 Intrucât este locul de întâlnire a trei străduțe (tre vie), fântâna, ca și mica piață în care este amplasată, au fost numite Trevi.

Construcția fântânii s-a întins mult în timp ( anii 1732-1762 )și are la bază proiectul lui Nicola Salvi (1697-1751), care s-a inspirat după Arcul lui Constantin ( situat lângă Colosseum ).

Aspectul grandios al fântânii este amplificat de prezența peretelui unui palat, în spatele său, numit Palazzo Poli.

Marmura albă a statuilor și a bazinului fântânii , mângâiată de apa limpede de culoarea azurului, pierde parcă din greutatea specifică, întreg ansamblul sculptural dând impresia unei dantelării, un fel de spumă din piatră, creată de talazurile mării.

Despre mulțimea de oameni care vin să vadă această operă de artă nu mai trebuie să vorbim. Treptele pe care se coboară la bazinul ei sunt pline de oameni, un întreg amfiteatru de spectatori, veniți să vadă un spectacol fără cuvinte. Chiar dacă niciodată nu ești singur lângă fântână, poți să te bucuri din plin de frumusețea ei, în orice punct te-ai afla. E greu să părăsești locul, pentru că frumosul îți pătrunde prin toate ferestrele sufletului, această creație a omului având un fel de magnetism, care te ține mereu aproape. La câteva clipe după ce ai plecat, regreți că ai stat prea puțin.

 

Fântânile Romei - partea I ( Piazza Navona )

              

              O călătorie la Roma include, fără doar și poate, vizitarea unor piețe celebre,decorate, aproape toate, cu fântâni, ce reprezintă, în același timp, opere de artă.

Civilizația Romei antice s-a fundamentat pe câteva elemente definitorii, printre care cultul apei, sau miracolul apei se detașează ca importanță. Cunoaștem faptul că romanii aduceau apa potabilă de la mari distanțe, cu ajutorul apeductelor, pentru a deservi populația, ne gândim la binecunoscutele băi, loc destinat igienei, dar și relaxării și socializării, precum și la faptul că au descoperit și au folosit multe dintre izvoarele termale pentru menținerea și refacerea sănătății.

Fântâna celor patru fluvii

Gangele și Nilul

Fântâna maurului

   Călătorul de azi poate constata cu ușurință faptul că Roma  te întâmpină la tot pasul cu fântâni, care nu mai potolesc setea, ca trebuință vitală, ci servesc nevoii de frumos, ele fiind valoroase creații artistice, mărturii ale geniului unor sculptori și arhitecți renumiți. Multe dintre ele au fost construite în perioada renascentistă, când mișcarea artistică și- a propus reîntoarcerea la valorile antichității și situarea ființei umane în centrul preocupărilor gânditorilor și al creatorilor de frumos. Artiști celebri cum au fost Gian Lorenzo Bernini, Nicola Salvi, Giacomo de la Porta, sprijiniți de papalitate, au realizat opere de artă ce încântă orice persoană în căutare de armonie și frumos.

Am să vorbesc acum despre despre cele trei fântâni care decorează Piazza Navona, construită pe locul stadionului lui Dioclețian, pe care am văzut-o într-o frumoasă după- amiază de aprilie, anul acesta. În mijlocul pieței tronează Fontana dei Quattro Fiumi ( Fântâna celor patru fluvii ) proiectata de celebrul Gian Lorenzo Bernini în anul 1651. Patru bărbați viguroși reprezintă fiecare câte un fluviu,  simbolizând continentul în care se află, și anume: Dunărea, Nilul, Gangele și Rio de la Plata. Puterea papalității este simbolizată de obeliscul egiptean, situat în centrul fântânii. ( un element păgân adoptat însă de iconografia creștină ) dar și de continentele reprezentate prin apele lor. Bărbatul care reprezintă Gangele poartă în mână o vâsla, arătând faptul că fluviul este navigabil.

Rio de la Plata stă pe o grămadă de bani, simbol al bogățiilor Americii Latine, tentante pentru europeni.

Nilul are fața acoperită pentru că nu i se cunoșteau izvoarele, iar Dunărea este cea mai apropiată de obelisc, pentru că este simbolul Europei, continentul unde își avea sediul papalitatea.

Această fântână monumentală este încadrată de late două fântâni, Fontana del Moro ( Fântâna Maurului) în care Bernini recurge la reprezentarea lui Neptun printr-un barbat maur, alături de care se află un delfin și patru tritoni , respectiv Fontana del Nettuno ( Fântâna lui Neptun) , a cărei fundație a fost pusă în 1570, dar care a fost finalizată în 1878. Ansamblul sculptural îl înfățișează pe Neptun omorând o caracatiță. înconjurat de nimfe, cupidoni, morse și cai jucăuși.

Calitatea excepțională a statuilor, azi unele fiind copii, (ceea ce nu umbrește frumusețea lor) dar mai ales curgerea apei limpezi printre piatra mângâiată de degetele sculptorului, fac din aceste monumente niște ansambluri dinamice. Ele nu sunt simple piese decorative, ci un simbol al vieții ,  dar și al eternității, prin prezența pietrei și a apei.

Lângă ele se află mereu, pe vreme bună sau rea, mulțimi de oameni, fiecare văzând în aceste creații altceva, dar nimeni nu rămâne fără darul pe care frumosul îl degajă cu atât de multă generozitate.

Oare vom reuși să păstrăm aceste surse de echilibru și armonie sufletească ?

Fântâna lui Neptun