Translate

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Merano - o emblemă a Tirolului de Sud







                   
      Situat în nordul Italiei, în provincia autonomă Bolzano, Merano este un oraș cu aproximativ 40.000 de locuitori, cunoscut ca stațiune balneară încă din sec. al XIX-lea.
Apartenența sa la Tirolul de Sud  , precum și trecutul istoric legat de Austria, au dat orașului o moștenire culturală germană, iar apartenența la Italia (de la sfârșitul Primului Război Mondial ) aduce multe elemente culturale specifice acestei țări.
Este vorba despre o împletire a două culturi , care s-a realizat treptat, și din care orașul a avut de câștigat.
Am ajuns la Merano în după - amiaza unei zile de sfârșit de august a.c., după un drum relativ obositor de la Lugano, din Elveția. Ne-au întâmpinat culturile de viță de vie și de meri, atotstăpânitoare în această zonă.
 De la intrarea în oraș ne-am strecurat pe străduțele înguste ale cartierului unde se afla Hotelul Filipinum 3*, la care eram cazați. Hotelul este o clădire veche, spațioasă și curată, cu un personal primitor, un restaurant care ține la etichetă și o piscină curată, de dimensiuni suficiente pentru a înnota de plăcere, înconjurată de gazon și vegetație mediteraneeană. Aceast tip de vegetație se datorează climei blânde pe care o are orașul, așezat într-o vale străjuită de munți între 1500 și 3335 m, vale străbătută de râurile Passirio (Passer), care trece prin oraș, și Adige. Munții din jur, ca o broderie din piatră, și aceste ape atât de limpezi, abundente și vioaie creează un decor natural încântător, plin de vitalitate.
După ce ne-am instalat, am pornit la pas spre centrul orașului, nemaicontenind să admirăm arborii seculari (!!!) ai cartierului nostru ( pini, brazi, cedrii), de-a dreptul uriași, maiestuoși, vilele construite la sfârșitul sec al XIX –lea sau la începutul sec. al XX –lea, palmierii, iedera și trandafirii. Am ajuns în scurt timp la apa râului Passiria, care străbate orașul, și , apoi, la splendida promenadă de pe malurile sale ( una dintre ele ).
 O serie de poduri traversează râul permițând accesul de pe un mal pe altul. Promenada este decorată cu flori, statui, fântâni, tot ceea ce trebuie ca să te simți bine în acest spațiu. Cea mai interesantă clădire din această zonă este Kurhaus, construită în stil Art Nouveau, o clădire albă, frumoasă, care, atunci când vizitam noi, găzduia un concert.
În apropiere se află și parcul Sissi, pentru că orașul îi poartă cu mândrie o frumoasă amintire, împărăteasa fiind cea care a apreciat calitățile curative ale apei termale și ale aerului, petrecând mult timp aici. Aceasta a locuit la Castelul Trauttmansdorff, care, în prezent este înconjurat de  una dintre cele mai frumoase grădini din Italia și din Europa. Acesta  a fost obiectivul principal pe care l-am vizat venind la Merano și pe care l-am vizitat a doua zi dimineața. Sunt autobuze care pot fi luate din mai multe puncte ale orașului și care te aduc pînă aici, dar noi am preferat să mergem cu mașina noastră, pe care am lasat-o în parcarea mare și îngrijită a grădinii. Accesul la grădini se face pe baza unui bilet de 13 euro de persoană adultă. Și merită pe deplin ! 




Merano

Promenada din Merano


Râul Passiria


Merano- Promenada

Kurhaus- Merano

Grădina japoneză
Merano
Grădina japoneză

Grădina japoneză

Închipuiți-vă o întindere de peste 12 ha, dispusă în amfiteatru, la poalele unui munte, încluzând mii de specii de plante din toată lumea (este vorba de o grădină botanică !) aranjate astfel încât să facă să-ți vibreze simțurile. Plimbarea prin grădină este , așa cum au vrut creatorii ei, un periplu prin întreaga lume, prin intermediul vegetației și grădinilor specifice. Cam 80 de minigrădini include această frumoasă creație a omului, de aceea, o vizită durează între trei și șase ore. Grădina nu se vizitează iarna, iar primăvara se plantează circa 200.000 de lalele.
 Noi ne-am început vizita cu grădina japoneză, plină de mici cascade, de podulețe arcuindu-se peste ape, ferigi, arbuști, toate învăluite într-un abur fin, ca o ceață ( provocat desigur) prin care se proiectau razele soarelui de sfârșit de august. Atmosfera acestei grădini era , cu adevărat, ireală.
Am continuat cu o grădină de plante exotice și cu o mare cascadă de flori, care curgea pe un mal, în culori fermecătoare.
În scurtă vreme am ajuns la castel, unde tufele de lavandă și livada de măslini formează grădina soarelui, o altă zonă bine individualizată. Alei cu pergole de viță de vie, o grădină cu plante din Tirol, o colecție impresionantă de cactuși, o grădină italiană cu un labirint verde îți încântă simțurile, neștiind unde să te uiți mai întâi. Lacul, plin de pești multicolori, este un fel de scenă acvatică a acestui imens amfiteatru viu. Înconjurat de vegetație spacifică- nuferi, lotuși- lacul este un loc de relaxare și un punct central al grădinii. Dar periplul nu s-a încheiat nici pe departe. În imediata apropiere a lacului se află pădurea tropicală, apoi o colecție impresionantă de dalii ( vara târziu ) , dar și o harta geologică inedită a Tirolului, formată din pietre de sructuri și dimensiuni diferite, reprezentând munții din această zonă.
Aunci cînd privești din inima acestei grădini spectacolul care ți se oferă observi două lucruri fundamentale: prezența chiparoșilor pe fiecare terasă, ca niște uriașe lumânări verzi și apa, a cărei prezență este permanentă, în chipuri diferite ( bazine, lac, râu, izvor, cascade, fântâni) , o curgere fără sfârșit, vie , proaspătă, necesară.
Măslinul bărân, de 700 de ani, ca și statuia lui Adam ținând-o pe umeri pe Eva ca să muște din măr ( real, nu imaginar ), sunt elemente care dau multă originalitate grădinii.
Ce n-am văzut aici ? Orga de mirosuri (!?), grota, sera și terariul. De asemenea nu am urcat până la cele două platforme de observație, de unde se poate obține o imagine mai cuprinzătoare asupra zonei.
Dar Merano este o stațiune balneară. Chiar în centrul orașului se află clădirea modernă a termelor, care adăpostește nu mai puțin de 25 de bazine, 15 fiind funcționale tot timpul anului, oferind nu numai posibilități de relaxare, dar și de tratament.
Eu m-am mulțumit cu piscina hotelului, curată și comodă, unde mi-am petrecut toată după- amiaza, bucurându-mă de mișcare, dar și de peisajul splendid al munților.
Nu pot să trec cu vederea faptul că Merano are și o zonă veche , cu străzi înguste și pitorești, catedrale construite în stil romanic și gotic, terase și piețe care oferă produse de tot felul. De asemenea, în zonă, există foarte multe castele ( aproximativ 800 ), unul dintre ele, Castel Juval, fiind cumpărat de marele alpinist italian, Reinhold Messner și amenajat ca un muzeu al muntelui. Aici chiar regret că nu am fost, mai ales că exista o mare probabilitate să-l întâlnim pe alpinistul care a urcat 14 vârfuri de peste 8000 m, unele dintre ele fără mască de oxigen.
Dar, cum ziceam și altă dată, trebuie să rămână ceva care să te determine să te întorci.




Arbore de mătase

Floarea de ciocolată ( chiar are parfum de ciocolata! )




Castelul și grădinile Trauttmansdorff


Harta geologică a Tirolului

Colecția de dalii






Maslin de 700 de ani
Grădinile Trauttsmandorff, Merano



Grădinile Trauttmansdorff


Grădina soarelui- Grădinile Trauttmansdorff, Merano

Adam și Eva




Cascadă de flori
Grădina soarelui


Piscina Hotelului Filipinum3*, Merano



duminică, 8 octombrie 2017

Popasuri în frumoasa Austrie - Bad Gastein














    


         Așezat în Valea Gastein, străjuită de două grupe de munți ( Ankogel și Goldberg ) și străbătută de unul dintre afluenții Salzach-ului ( Gastein Ache ), Bad Gastein este în prezent o cunoscută stațiune de schi din landul Salzburg. Înzestrată de natură cu daruri bogate- ape termale, munți, o impresionantă cascadă, aer tare și pur- această localitate a înflorit în a doua jumătate a sec. al XIX-lea și prima jumătate a sec. al XX-lea, când multe capete încoronate și mulți oameni bogați veneau aici la odihnă și tratament.
Regele Carol I al României a petrecut patru veri la rând în renumita stațiune, unde făcea tratament pentru gută. A locuit la Hotelul Kaiserhof, acolo unde se cazau și alți regi sau reprezentanți ai clasei politice.
 Construirea căii ferate Tauernbahn între Schwarzach-Sankt Veit ( din landul Salzburg ) și Spittal an der Drau ( din Carinthia) între anii 1905-1909, a contribuit în mod hotărâtor la dezvoltarea localității. Este vorba despre o linie ferată cu ecartament standard, cu o lungime de 79 km, care urcă Hohe Tauern ( din Alpii Centrali – Estici) traversând creasta alpină prin tunelul Tauern, cu lungimea de 8371m.
În cea mai mare parte arhitectura localității Bad Gastein aparține stilului Bell Epoque, perioadă încadrată temporal între 1871 și 1914 și caracterizată prin așa numita joi de vivre ( bucuria de a trăi) , o epocă de înflorire a artei și culturii, de pace , optimism și prosperitate economică. Hoteluri impunătoare, masive, de pe terasele cărora se poate admira spectacolul munților, stau și astăzi mărturie a epocii de glorie a stațiunii. Grand Hotel de l'Europe 4* funcționează și în prezent, orferind servicii de înaltă clasă clienților. Din păcate, unele dintre ele au rămas într-un fel de adormire, de așteptare fără speranță, datorită noilor proprietari care le-au achiziționat după 1946 și nu au mai avut puterea economică de a le renova. De aceea, strălucirea de odinioară a localității este ușor umbrită de zonele și construcțile care nu sunt amenajate sau reabilitate.
Deși Bad Gastein este, în prezent, o căutată stațiune pentru practicarea sporturilor de iarnă, dacă o vizitezi vara , ai foarte multe lucruri de făcut. O plimbare prin centrul localității îți prilejuiește întâlnirea cu un spectacol natural minunat, cascada Gastein ( Gasteiner Wasserfall ), cu o lungime de 300 m , pe trei nivele și o cădere de 100 m. Este vorba de o cădere abundentă de apă, care pulverizează în aer ioni negativi, fapt pentru care o cură de aer aici, include și o plimbare la cascadă. Apa se aruncă pe stânci cu forță, răspândind în jur un huiet, care se aude de departe. Ai vrea să petreci aici ore întregi, mai ales că, privind în jur , ți se dezvăluie un adevărat amfiteatru de clădiri vechi, care dau un fel noblețe locului.

 
Bad Gastein

Cascada Gastein


Cascada Gastein


Cascada Gastein

Bad Gastein
 
Cascada Gastein


Podul suspendat de la 2010m

 
Podul suspendat




 
La stația de cablu Stubnerkogel

Pe terasa Hotelului Mody Holiday First Class Bellevue 4*

Biserica Sfântul Nicolae

 
Satul Bockstein
 
Stradă în Bad Gastein



Instalațiile de cablu permit urcarea pe vârful munților care înconjoară stațiunea, unde ți se oferă alte posibilități de petrecere a timpului liber. Noi am urcat pe muntele Stubnerkogel ( 2210 m ) unde a fost construit un pod suspendat ( Hängebrücke ), cu o lumgime de 140 m, care, pe lângă puțină adrenalină, îți dă posibilitatea să vezi- în zilele senine- vîrfurile cele mai înalte din masivul Hohe Tauern, printre care și Grossglockner. 
Am ajuns sus când o ploaie de vară s-a pornit fără drept de apel, astfel încât- șiroind de picături reci- am trecut pe pod printre cețuri și nori, ca pe un drum către nicăieri. Asta nu ne-a împiedicat să ne distrăm și să facem fotografii. Tot a fost ceva adrenalină și inedit !
La coborâre, bineînțeles că vremea s-a schimbat și un soare minunat a început să inunde valea, ceea ce n-avea acum să nu ne bucure, chiar dacă am încercat un ușor regret în legătură cu podul. Dar, am plecat într-o plimbare pe unul dintre traseele ușoare ( Kaiserin Elisabeth Promenade) , spre satul Böckstein. Promenada merge paralel cu apa râului Gastein Arche, pe o lungime de 4 km, într-un peisaj de poveste, din care nu lipsesc munții cu casacade, pășunile cu verdele lor sticlos, văcuțele cuminți, casele frumoase. Și, peste toate, aerul curat, care îți încarcă plămânii de energie.
 În Böckstein există câteva mici muzee, printre care și unul al muntelui, care prezintă aspecte din sec. al XVI-XVIII-lea, când activitatea minieră era intensă în zonă, mai ales în privința exploatării aurului. O linie de autobuz leagă satul de stațiune, așa că eu m-am întors comod la hotel. Cătălin însă, cu energia specifică vârstei lui, a mers și pe alte trasee, unul care mărginește cascada, care e deschis doar vara și o altă promenadă, de data aceasta purtând numele lui Franz Iosef. Sunt trasee pentru toate vârstele, pe care turiștii, în special din Austria, cu educația lor pentru miscare și sport, le folosesc zilnic pentru a se fortifica.
Am lăsat deoparte, pentru final, aspectul legat de apa termală, una dintre bogățile localității. Aceasta are în compoziție radon, ceea ce o face foarte bună pentru tratarea reumatismului.Se pare că primul care a studiat-o a fost chiar cunoscutul Paracelssius ( 1493-1541), apoi renumita Marie Curie (1867- 1934) sau Heinrich Mache ( 1876- 1954 ). Radonul se găsește și în compoziția aerului din fostele mine. De exemplu,  Gasteiner Heilstollen este o fostă galerie de mină în Böckstein, transformată în centru de tratament , bazat pe inhalarea aerului impregnat cu radon.  
Felsentherme, situată în zona gării din Bad Gastein are bazine cu apă termală și un centru SPA. De altfel, foarte multe hoteluri fac tratamente cu apa termală și au astfel de centre.
Sunt foarte multe locuri de cazare în Bad Gastein, dar noi am optat pentru un hotel foarte central ( Mondi – Holiday First Class Aparthotel Bellevue 4*), care, pe lângă condițiile oferite, ne-a dat ocazia să admirăm peisajul natural, dar și cel architectural, dintr-o poziție foarte avantajoasă, adică chiar din inima localității.O ieșire pe balcon însemna o cură de aer pur  și de frumusețe.
Am plecat foarte încântați din stațiunea situată la 1000 m , în fermecătoarea Vale Gastein. 



Satul Bockstein





 
Muzeul muntelui Bockstein