De ce călătorim sau pledoarie pentru călătorie

Pentru a ne cunoaște, a ne uimi,  a ne împlini ... și lista verbelor ar putea, fără îndoială, să continue.
"A cunoaşte" ne duce cu gândul la informare şi la faptul că, în orice călătorie, apar lucruri noi. Dar şi vechile cunoştinţe apar într-o altă lumină atunci când te afli în prejma lucrurilor şi oamenilor de care sunt legate. Am învăţat despre Parthenon la şcoală, am văzut fotografii, dar informaţia despre acesta a devenit "vie" doar atunci când am stat în umbra coloanelor de marmură şi am privit perspectiva creată de ele.
Uimirea se află și ea printre motivele profunde ale dorinței de a călători. Când vedem o creație a naturii sau a omului, care se impun prin unicitatea lor, fără îndoială, suntem uimiți, iar această mirare ne scoate din clișeul nostru de cunoaștere, devenit poate rigid, rutinier. Suntem îmboldiți să cugetăm, să reflectăm, filosofia însăși născându-se din uimire, cum spune Platon. Filosofia noastră de viaţă, modul de a vedea lumea, se îmbogăţesc şi, uneori chiar se schimbă, atunci când venim în contact cu alte culturi.
Ce putem spune despre nevoia omului, în special al celui contemporan, de a se înveseli? Complexitatea civilizației de astăzi, citadinismul accentuat, ne solicită la fiecare pas, astfel încât, suntem mai degrabă permanent în gardă decât relaxați, destinși. Călătoria schimbă tipul nostru de civilizație, reduce, de cele mai multe ori, numărul și felul constrângerilor la care suntem supuși zilnic şi lasă deschise porțile sufletului. Eliberați de stresul zilnic, în timp ce călătorim, dăm frâu liber bucuriei de a vedea, de a cunoaşte şi a face. O călătorie reuşită este o mare bucurie a sufletului eliberat momentan de grijile cotidiene.
Curajul este, de asemenea, implicat în acțiunea de a călători pentru că, oricât de bine proiectată ar fi, orice excursie aduce cu ea o doză mare de neprevăzut. Orice călătorie are partea ei de aventură și te scoate din climatul de siguranța pe care traiul zilnic ți-l asigură. Când pleci să vezi lumea îți iei inima în dinți, chiar dacă de felul tău nu esti "marele îndrăzneț". Când revii acasă, doza de curaj și de optimism te fac - cel puțin o vreme - mai puternic.
Ce-i trebuie unui om pentru a fi împlinit? Foarte puțin sau totul. Ființă plină de contradicții, gânditor, homo ludens sau homo faber, omul este complex şi greu de mulțumit. Dacă fericirea rămâne un ideal, împlinirea, sora ei mai mică, pare să fie mai aproape de ființa umană concretă. O călătorie poate fi o invitație la redescoperirea propriei noastre personalități și un imbold spre reconstrucția motivelor și scopurilor noastre. Un pas mai aproape spre împlinire.