Scurtă
prezentare
Matterhorn este unul dintre cei mai
cunoscuţi munţi din Europa. Situat la graniţa dintre Elveţia şi Italia, acest
munte face parte din Alpii Pennini.
Cu o siluetă ce nu poate fi
confundată – o piramidă, al cărei perete estic este aproape drept – Matterhorn
se înalţă semeţ până la 4478 m. Este un vârf („das horn” chiar aceasta
semnifică) îndreptat ca un dinte gigantic către cer.
Italienii îi spun Monte
Cervino (muntele „Cerbul”), iar francezii, Mont Cervin, acestui colos din
piatră, la poalele căruia , în partea elveţiană, se află renumita staţiune
Zermatt.
 |
| Matterhorn și lacul Schwarzsee |
De ce să alegem această destinaţie?
- este una dintre
cele mai frumoase localități din inima Alpilor;
- poţi urca cu
telegondola şi telecabina la 3883 m pe Klein Matterhorn, unde există o
platformă de observaţie de unde poţi vedea piramida Matterhorn- ului , gheţarii
Theodul și Matterhorn, precum și o mulțime de vârfuri de peste 4000m, acoperite
de zăpezile eterne. De asemenea, poţi vizita Glacier Paradise,
adică poţi intra în gheţarul Matterhorn.
- poţi urca cu
trenul cu cremalieră la Gornergrat (3100 m) de unde ai o altă perspectivă
asupra vârfurilor şi gheţarilor;
- o variantă superbă
de petrecere a timpului liber este o excursie cu „Glacier Express”, un tren
elegant şi confortabil,care circulă de la Zermatt până la Saint Moritz;
- plimbare prin
Zermatt nu e lipsită de interes, existând şi partea veche a localităţii, cu
case din lemn acoperite cu ardezie, străzi pietruite, cişmele, etc.;
- cheile pe care
râul Matter le-a săpat în stâncă , sunt un alt punct de atracţie;
- drumeţiile pot
intra în programul de vacanţă, prilej de mişcare într-un loc în care natura
este perfect conservată;
- cei care schiază
au și acestă oportunitate pe timp de vară.
 |
| Breithorn |
Notă:
recomandările mele nu îi vizează pe alpinişti și care, cu siguranţă, îşi propun
alte obiective.
 |
| Glacier Paradise |
Impresii de călătorie
Situat într-o vale îngustă,
strecurată printre munți, Zermatt-ul te întâmpină cu o arhitectură frumoasă,
piatra și lemnul fiind elementele care predomină în realizarea construcțiilor.
Ferit de poluarea și zgomotul datorate traficului – în interiorul său
circulându-se numai cu câteva vehicule electrice și cu trăsuri – orașul este
foarte animat, datorită mulțimii de turiști atrași de frumusețea Alpilor.
 |
| Platforma de belvedere |
Zona
centrală este mai aglomerată, fără ca forfota să devină obositoare, pentru că
turiștii se răspândesc către stațiile de transport pe cablu, numeroase și bine
amenajate, către gări, de unde se îndreaptă spre altitudinile la care vor să
ajungă.
 |
| Margarete la Zermatt |
 |
| În nori |
Orașul vechi este o zonă de interes,
aici având posibilitatea să vezi case vechi de lemn, acoperite cu ardezie,
străzi înguste, pietruite, cișmele arhaice. Urcându-te în trenul cu cremalieră
(vechi de prin 1898) Gornergrat, ai posibilitatea să ajungi la 3125 m
aproximativ într-o jumătate de oră. Călătoria e plăcută fiindcă trenul îți
permite să admiri pe îndelete peisajul. O vegetație nealterată ( am
văzut rododendroni înfloriți) și o faună ocrotită (căprioare, cerbi, etc.) te
întâmpină în zonele joase (Zermatt-ul este la 1608 m!) pentru ca, ulterior, peisajul
să devină din ce în ce mai auster, dar impresionant. Stația Gornergrat se află
pe un vârf, situat între doi ghețari (Findel și Gorner) și oferă panorama a
peste 20 de vârfuri de peste 4000 m. Și de aici am admirat Matterhorn-ul,
printre picături de apă și gheață, fiindcă începuse ușor să ningă. Dar cel mai
bine l-am admirat urcând lângă el, pe Klein Matterhorn, un vârf alăturat, unde
la altitudinea de 3884 m este amenajată o interesantă platformă de observație.
Ascensiunea până acolo am făcut-o cu telegondola și cu telecabina. Am coborât
la toate stațiile intermediare, pentru a admira peisajul și pentru a ne acomoda
cu altitudinea. La 2583 m am coborât lângă lacul Schwarzsee , care fiind situat
chiar la baza impresionantului munte, ne-a oferit posibilitatea să-i observăm
silueta impunătoare. Am privit îndelung muntele dorit, care , spre norocul
nostru, în acea frumoasă zi de început de iulie, avea doar o umbră de nor pe
vârf. Ne-am continuat ascensiunea cu telegondola cu șase locuri până la stația
următoare ( 3200 ) pentru ca apoi să ne urcăm în telecabina care ne-a purtat
peste ghețarul Theodul până la altitudinea de 3884m, unde , pe platforma de
observație, te afli chiar în inima zăpezilor eterne. Soarele învinsese cețurile
și am putut vedea întregul spectacol al Alpilor, cu vârfurile albite din
vremuri pe care nici cu gândul nu le poți cuprinde , cu ghețarii scurgându-se
ca niște râuri împietrite pe văile adânci. În zare se profila o dantelărie de
vârfuri în alb și gri, ca o mare cu valuri de piatră. Această imagine am
asociat-o din acel moment cu Alpii.
Cât
timp am zăbovit pe platformă am trăit un puternic sentiment de mândrie că am
ajuns acolo unde cu piciorul n-aș fi avut nici o șansă, de imensă încântare în
fața frumuseții naturii, de înfiorare în fața forței acesteia.
Am
coborât de pe platformă și am vizitat Glacier Paradise, un labirint săpat în
ghețarul Matterhorn, unde , cu ajutorul iluminatului special, ne-am bucurat
privirile cu sculpturile sticloase , realizate cu multă măiestrie.
 |
| Ghețar |
Matterhorn şi filosofia înaltului
Mi-e greu să cred că există oameni care să
nu vibreze atunci când se află în preajma munţilor. Indiferent dacă ești
pasionat sau nu de relieful montan, peisajul specific acestuia nu are cum să nu
te miște.
Arhitectura stâncilor, înălţimile, zăpada,
apele, toate formează un tablou care nu poate fi ignorat. Muntele devine – la
figurat – un element permanent în comparaţii. „Era un om cât un munte” sau „am
de citit un munte de cărţi” ori „un munte de greutăţi apasă pe umerii mei”.
 |
| Vedere de pe platforma Gornergrat |
 |
| Matterhorn de la distanță |
Când spui munte, spui, în primul rând,
înălţime. Da, înălţimile ne încântă, ne uimesc, ne înfricoşeză chiar, ne
fascinează, ne domină, ne atrag. Ochiul exploreză uimit altitudinile și în
suflet se cuibărește dorința nemărturisită de a fi acolo, sau cât mai aproape.
E ceva în structura interioară a omului care îl face să tânjească spre înalt,
orice formă ar lua acesta. Și e bine că e așa. Fără acest imbold interior
evoluția ființei umane ar fi fost greu de conceput. Năzuința lui spre
autodepășire, căutarea, uneori
chinuitoare, a perfecțiunii, sunt forțele interioare care îl ajută să-și
depășească condiția de ființă insignifiantă în raport cu universul. Ele îi dau
forța să-și asume această condiție de ființă trecătoare. Fiecare împlinire,
fiecare reușită îi aduc omului energii care îl propulsează către noi
orizonturi, fără să ia în calcul nici un moment faptul că este sortit pieirii.
Aceeași
năzuință îi mistuie și pe cei care încearcă să escaladeze coloși de
talia Matterhorn-ului. Când urci un munte cu piciorul te iei la
întrecere cu tine, pentru că știi că tu ești trecător , iar muntele este
veșnic. Nu te iei la întrecere cu muntele , pentru că el este puternic,
neclintit în structura lui orînduită de univers. Și oricât de sus ai ajunge pe
crestele lui, știi că îi datorezi respect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu