Dor de călătorii: Copenhaga, dragostea mea ( partea a

Langelinje ( Linia lungă, în traducere ) este o promenadă pe malul mării, care oferă o perspectivă largă și frumoasă asupra golfului. Începe de la Fântâna Gefion , se continuă prin parcul Langelije și te conduce până la Portul Nordic. În parc se înalță Coloana Ivar Huitfeldt , un monument închinat amiralului Ivar Huitfeldt și celor 497 oameni ai lui , care au pierit , în 1710, într-o bătălie navală , în timpul Marelui Război Nordic. Sacrificiul lor ne amintește de eroismul lui Leonidas, regele spartan, și al celor 300 de soldați ai săi, în Bătălia de la Termopile ( 480 î.H ). Pentru că amiralul danez și echipajul său au rămas pe navă, chiar dacă aceasta a fost incendiată de suedezi, luptând până la capăt. De aceea s-a acordat o atenție deosebită construirii acestui monument , lângă care s - au adus artefacte de pe navă.

Monumentul a fost construit în 1886, după un proiect al lui Vilhelm Dahlerup și se prezintă ca o coloană, care are în vârful ei o reprezentare a Zeiței Victoria.

Puțin mai departe, după ce ți-ai clătit ochii în apa mării, ai ocazia să întâlnești o sculptură emblematică pentru capiitala daneză, Mica Sirenă, realizată în 1913 de artistul Edvard Eriksen, având ca sursă de inspiraţie personajul din basmul cu acelaşi nume al neîntrecutului Hans Christian Andersen. Balerina Ellen Price, care a pozat doar pentru bust şi soţia artistului, Eline, sunt cele două modele care l-au ajutat să-şi realizeze opera. Deşi are dimensiuni reduse ( are 125 de cm înălţime şi cântăreşte 175 de kg) sculptura din bronz este pusă în valoare de faptul că este amplasată pe stânci, privind trist către mare. Aşa cum spuneam , la această sculptură se poate ajunge pe jos, cum am făcut noi, dar şi cu vaporaşul, sau chiar în canoe, mijloace de transport care se pot lua , în general, din Nyhavn ( portul nou ). Personal cred că e mai greu să surprinzi delicateţea acestei opere de pe mare, mai ales că e de mici dimensiuni, dar există oferte turistice în Copenhaga pentru toate gusturile. Trebuie precizat faptul că ceea ce noi, turiștii, admirăm este de fapt o copie a operei, din motive lesne de înțeles.

Mica Sirenă

E atâta agitație în jurul Micii Sirene, încât cu greu reușești să faci o poză singur lângă ea. Dar dacă insiști, la un moment dat mulțimea se risipește și poți să rămâi singur cu frumoasa statuie.

Iată-ne din nou la pas pe străduţele frumoasei capitale către Nyhavn ( Portul Nou), o zonă foarte animată şi plină de culoare. De aici pleacă vaporașe cu care turiștii pot să admire capitala daneză, navigând pe numeroasele canale care o străbat, ca pe o adevărată Veneție a Nordului.

Clădirile aliniate pe marginea cheiului te trimit cu gândul la Italia ( mai ales că sunt şi vopsite în culori diverse,luminoase ) ca şi forfota turiştilor care vin şi pleacă, la care se adaugă oferta teraselor şi restaurantelor din zonă. E o zonă cu adevărat atractivă, nu te mai saturi să privești mișcarea mulțimii curioase.

Ne-am aşezat şi noi la una dintre terase, unde eu, mare amatoare de mâncăruri din peşte, am comandat şi am servit trei feluri de hering, servite în mici farfuriuţe de porţelan. A fost o adevărată plăcere a gustului acest hering, preparat la el acasă. Nu am ratat nici inegalabila bere daneză, mai ales că se făcuse cam cald.


Nyhavn ( Portul Nou )

Acest popas culinar a fost binefăcător, fiindcă am acumulat energie pentru a vizita şi alte obiective , cum ar fi Biserica de marmura (Marmorkirken ), construită din marmură norvegiană, în stil baroc, într-o perioadă îndelungată ( 1749- 1894), datorită costurilor ridicate. În jurul bisericii dedicate Sfântului Frederik se află 16 statui reprezentând mai multi lideri religioşi, de la Moise până la Luther, precum şi o serie de sculpturi înfăţişând principalii pastori şi episcopi danezi.

Arhitectura bisericii se integrează armonios în contextul construcţiilor din zonă, una dintre cele mai importante fiind Palatul Amalienburg. Situat în piaţa cu acelaşi nume, acesta cuprinde patru clădiri identice ( numai la exterior ) în stil rococo , unde familia regală şi-a stabilit domiciliul începând din 1784. În centrul pieţei se înalţă o superbă statuie ecvestră a regelui Frederik al V-lea, realizată de către sculptorul francez Jacques Francois Joseph Saly, statuie despre care se spune că a costat o avere. În fiecare zi, la prânz, regimentul de strajă şi fanfara regală defilează între Rosenborg Slot şi Amalienborg, pentru a schimba garda ( vai, n- am prins ! ), iar de ziua Reginei Margrethe, pe 16 aprilie, danezii se adună aici pentru a o aclama pe suverană, care salută mulţimea din balcon.

Amalienborg

La doi paşi de piaţa Amalienborg se află Grădina (Amalie ) de pe malul apei, decorată cu o superbă fântână arteziană. De aici se poate vedea, peste canal, clădirea nouă a Operei din Copenhaga. Cu o suprafaţă de 41 000 de mp, Opera ocupă o poziţie privilegiată în portul din Copenhaga, chiar în prelungirea axei istorice Frederikskirken – Amalienborg, fiind vizibilă din orice punct, cu atât mai mult cu cât este parţial izolată prin canale. Ceea ce atrage imediat privirea este acoperişul uriaş în consolă, ce pare a pluti peste corpul central din sticlă şi metal. Se spune că în sala de audiţii pot intra 1400-1700 persoane.

Drumul nostru a continuat apoi spre hotel, pentru o binemeritată odihnă.


Clădirea Operei din Copenhaga

După amiază însă am mers până la Christiansborg, al treilea palat cu acest nume, construit pe locul celor două care au pierit în incendii . Aest palat a fost ridicat între anii 1907-1928 de către arhitectul Thorvald Jorgensen, în stil baroc. Acesta găzduieşte Parlamentul, Curtea Supremă şi biroul Primului Ministru, dar şi Camerele Regale pentru recepţii, Capela Palatului Christiansborg, Complexul Regal de Călărie şi Grajdurile Regale. Noi nu l-am putut admira decât din exterior, dar se poate vizita, fiind organizate tururi ghidate.