Dor de călătorii: În Elveția și un pic prin vecini

După plimbarea pe malul Lacului Geneva și drumul printre viile splendide ale zonei, am ieşit totuşi repede la autostradă iar, după vreo oră şi jumătate , iată-ne la hotelul drăguţ din centrul orașului Neuchatel, dar şi foarte apropiat de malul lacului cu același nume. Lacul Neuchatel este mai mic decât lacul Geneva, dar la fel de albastru şi curat. Este, în schimb, cel mai mare dintre lacurile aparţinând numai Elveţiei.

Cum ni se făcuse foame , ne-am gândit să degustăm o specialitate locală, aşa că am mers la un restaurant apreciat pentru prepararea de fondu. După cum se ştie, acesta este un amestec de mai multe feluri de brânză , care se topesc într-un vas , ce se aduce la masă deasupra unei spirtiere, pentru a rămâne cald. Se serveşte cu bucăţi de pâine ( sau cartofi fierţi ) care, pur şi simplu, se înmoaie în vasul respectiv, cu ajutorul unor furculiţe ( poate de aceea şi La Fourchette ,despre care vă vorbeam în postarea precedentă)) speciale.

Am luat şi câte un pahar de vin ( scump totul la elveţieni ) şi am mâncat cu plăcere , dar amuzându-ne în acelaşi timp. A fost un preparat consistent, fiindcă nu ne-a mai fost foame şi ne-am simţit bine.

Neuchatel

Seara , în continuare, am făcut câţiva paşi prin centrul vechi al oraşului şi ne-am răcorit cu apa din Fântâna dreptaţii ( de forma octogonală, foarte veche, decorată în centru cu o statuie a dreptăţii, pe care sunt sculptaţi un papă, un magistrat, un împărat şi un sultan, reprezentând puterile din sec. al XV-lea) operă a artistului Laurent Perroud ( iniţial, în sec. al XII-lea, fântâna , situată în interiorul primelor ziduri ale cetăţii, adăpa vitele locuitorilor aşezării ).

Ne-am continuat plimbarea pe chei şi am admirat lacul pe înserat, pe care pluteau câteva ambarcaţiuni. Nu era prea multă animaţie, fiindcă nu erau prea mulţi turişti ,deşi oraşul are cu ce se lăuda.

Lacul Neuchatel

A doua zi de dimineaţă ( conform planificării) ne-am dus la Villers-le Lac, o localitate situată la 30km de Neuchatel, pe malul francez al râului Doubs, care izvorăşte din Munţii Jura şi are un curs de 453 km. De menţionat faptul că Munţii Jura acoperă 12% din teritoriul elveţian. La Villiers-le-Lac râul Doubs se largeşte pentru a forma lacul Chaillexon, jumătate elveţian.

Croaziera pe lacul Chaillexon

Cascada Doubs

Pe acest lac se pot face croaziere până la cascada pe care o formează râul, o cădere de 27 m, numită în materialele turistice promoţionale Niagara Franţei. Am ajuns la Villers-le –Lac cu zece minute înainte de plecarea vaporaşului , pe la 10 dimineaţa, într-o zi însorită, cu 26-28 de grade. Ne-am îmbarcat şi am călătorit vreo trei sferturi de oră printre stâncile slefuite de apă de-a lungul timpului. Am primit explicaţii ( în limba franceză şi germană) amabilitatea personalului fiind excepţională. Din păcate seceta afectase debitul râului, vizibil mai scăzut decât altădată, dar vaporaşele puteau să circule. Ajunşi la capătul călătoriei cu vaporaşul am mers puţin prin pădure şi am ajuns deasupra cascadei, putând-o admira mai greu, apoi am urcat la un punct de belvedere, situat însa destul de sus pentru a o vedea mai bine.

Plimbarea la cascadă a meritat însă, ca şi croaziera,dar la întoarcere am constat că vaporul francez revenea doar la ora 14, ceea ce nu ne-a încântat de loc. Aşa că am trecut podul în Elveţia ( ce frumos!) şi am luat un vapor elveţian , de data asta, până în localitatea Les Brennet, beneficiind de aceeaşi amabilitate din partea personalului. De aici am luat un microbuz şi am ajuns la maşina noastră.

Am continuat călătoria în regiunea absintului ,pe valea Doubs-ului, până la Pontarlier, un oraş francez interesant şi am admirat peisajul oferit de culmile Munţilor Jura , aceşti munţi au dat numele celei de a doua perioade a erei mezozoice, anume era jurasică, care se consideră că a început cu aproximativ 200 de milioane de ani în urmă și s-a încheiat acum 145 de milioane de ani. Primul om care a folosit exprimarea "calcare jurasice" pentru a determina rocile caracteristice atât acestor munți, cât și epocii geologice respective a fost celebrul explorator și naturalist german, Alexander von Humbold.Specifice pentru munții Jura sunt izvoarele carstice, precum și lacurile și peșterile carstice. Munţii Jura se întind aproape de-a lungul întregii granițe vestice a Elveției, de la Delemont, la nord, până aproape de Geneva. Pot spune că e zonă frumoasă, unde ai multe de văzut, cetăţi, biserici, castele,dar şi holde şi păşuni.

Adăugați o legendă

Catedrala Colegială

Turnul castelului din Neuchatel

Vedere spre lacul Neuchatel

Am revenit la Neuchatel şi, după ce am mai zăbovit la hotel, fiindcă era prea cald ,am luat-o la pas pe străzile oraşului vechi,urcând un deluşor, pe srăduţe pietruite, până la Catedrala Colegială, o biserică din sec.al XII-lea, construită la început în stil romanic şi apoi în stil gotic. Interiorul catedralei este auster, semănând cu o uriaşă orgă din piatră.Elementul care mi-a rămas în minte este pictura cupolei, stele galbene pe un fond albastru, pictură de dată mai recentă ( sec. al XIX-lea ), un cer spre care se înălţau sunetele grave ale orgii ( organistul cred că repeta,iar noi şi soţia lui eram singurii spectatori) pe care am avut plăcerea să o ascultăm aproape o oră.
Alături de Catedrala Colegială se află Castelul orașului, datând și el tot din sec. al XII-lea. Pe acesta l-am vizitat doar din exterior, la ora la care am ajuns fiind închis.

Lacul Neuchatel

Am revenit pe chei şi am privit încă o dată întinderea albastră a apei lacului, după ce ne-am cumpărat sucuri şi fructe, pentru că încă erau 31 de grade, deşi era ora 20 ( mi s-a părut mult pentru Elveţia ). Limpede şi frumos , acesta dă viaţă oraşului care părea adormit, deşi avea atât de mult de oferit.
Cele două zile petrecute în zona lacurilor Geneva şi Neuchatel ne-au relevat o altă faţă a Elveţiei decât aceea pe care ne-au oferit-o Alpii, care au în comun o natură curată, de la sclipirea zăpezilor milenare, până la cristalul apei întinselor lacuri.