Dor de călătorii: Zadar - un punct de interes pe coasta dalmată

Deși nu planificasem o vizită în acest oraș, am petrecut cîteva ore în dimineața zilei de 20 aprilie a.c., momente ce ne-au permis să ne facem o idee despre ceea ce are el de oferit turistului care îndrăgește coasta dalmată.

După micul dejun servit la Hotelul Vrata Krka 3*, situat în Lozovac, în imediata apropiere a parcului Național Krka, despre care am vorbit într-una dintre postările anterioare, mergând pe autostrada, am ajuns în scurt timp la Zadar. Obiectivul nostru a fost , desigur, orașul vechi, situat într-o peninsulă scăldată de apele Adriaticii. Orașul vechi, datorită construcțiilor sale, multe cu vârste memorabile, pare un muzeu în aer liber.

Noi am vrut să parcăm chiar în peninsulă, ceea ce s-a dovedit a fi cam dificil, dar , cu puțin noroc, am găsit un loc apropiat de zona în care un pod face legătura între orașul nou și cel vechi. Deși soarele strălucea pe bolta cerului, pe care se perindau vreo câțiva nori, un vânt serios și-a făcut simțită prezența pe tot parcursul vizitei noastre, împiedicându-ne să savurăm plimbarea pe promenada ( Riva ) cu două atracții de mare interes, despre care voi vorbi mai jos. În schimb, în interiorul orașului, lucrurile au stat ceva mai bine și am putut să admirăm biserici, catedrale, piețe, străzi, turnuri, toate formând un ansamblu unic, ce dă un aer aparte locului.

Am intrat în oraș printr-una dintre cele opt porți tăiate în zidurile construite de venețieni, cu scop de apărare în fața invaziei otomane și istoria ne-a ieșit imediat în întâmpinare : o stradă purtând patina vremii, cu o coloană romană în capăt , stând singheră lângă mesele pregătite să-și aștepte clienții, la o terasă din zilele noastre. În imediata vecinătate, Biserica Sfântul Simeon, cu exteriorul simplu, zugrăvit în alb și ocru, aproape trece neobservată. La origine aceasta a fost o bazilică paleocreștină ( sec. V d. H. ) pe locul căreia a fost ridicat un edificiu gotic ( probabil sec. al XII-lea ), ulterior devenind singurul monument construit în stil baroc provincial .


Biserica Sfântul Simeon

Biserica Sfântul Simeon

Turnul clopotniță al bisericii a fost ridicat în sec. al XVIII-lea d. H.

Intrăm și ni se dezvăluie o frumoasă biserică decorată cu măiestrie, adăpostind o adevărată comoară artistică, racla de argint a Sf. Simeon, ce este amplasată deasupra altarului principal, o capodoperă de orfevrărie ( meșteșug artistic constând în crearea de obiecte de artă aplicată din metal prețios ) realizată de către Franco De Sesta, meșter milanez, rezident în Zadar, în anul 1380, la cererea reginei ungaro - croate Elisabeta Kotromanic. Sfântul Simeon este cel care l-a primit în brațe pe Isus în Templul din Ierusalim, iar scena este reprezentată într-una din casetele basoreliefului care decorează racla, considerată o capodoperă a artei medievale și aflată sub protecția UNESCO ( ca un amănunt, aceasta cântărește 350 kg ).

Kalelarga

Kalelarga și orașul vechi

După vizitarea acestei biserici am ajuns imediat în strada principală, numită Kalelarga, care unește, de la est la vest, Piața Poporului ( Narodni trg. ) cu Forumul roman. Este strada simbol a Zadar-ului, așa cum este Stradun pentru Dubrovnik, dar puțin mai îngustă decât acesta. A fost construită în timpul stăpânirii venețiene, distrusă în timpul celui de-al Doilea Răboi Mondial și reconstruită în 1960. Pe această stradă se găsesc magazine de firmă, de artizanat, terase, cafenele. Aici și-a început activitatea Carceninga Iosif, primul producător de maraschino, în anul 1730, deschizând prima cafenea. ( maraschino este un lichior de cireșe cu un gust special și o tărie de 24 grade )


Biserica Sf. Donat și ruinele Forum-ului roman

Biserica Sf. Donat - interiorul

Biserica Sf. Donat

Dar istoria Zadar-ului nu începe cu dominația venețiană. Liburnii ( sau liburnienii ), un trib illiric de marinari iscusiți, au întemeiat așezarea , atestată pentru prima dată în sec. al IV-lea î. H.
Începând cu sec. al III-lea î.H. aceasta atrage atenția romanilor, care îl cuceresc în timpul lui Julius Cezar. Ca în orice colonie romană, aici se vor construi: forumul, termele, templele. În sec. al VII-lea d.H. intră sub stăpânire bizantină, cunoscând o perioadă de înflorire și dobândind statut de capitală a Dalmației.

Biserica Sf. Donat

Trece pentru o scurtă perioadă sub tutela coroanei croate pentru ca ulterior să fie cucerit de către venețieni, care își exercită stăpânirea din 1409 , până în anul 1797. Intră sub dominația austriacă, franceză, iar, la sfârșitul Primului Război Mondial, revine Italiei. După cel de al Doilea Război Mondial a intrat în componența Iugoslaviei.

Toate aceste stăpâniri și-au pus amprenta asupra Zadar-ului într-un fel sau altul, noi, cei de astăzi, căutând urmele pe care această istorie zbuciumată le-a lăsat mărturie. Iată, de pildă, se mai păstrează elemente ale Forum-ului roman, care era principala piață publică a coloniei.

Coloană din structura Forum-ului roman

Forum-ul roman

Construit între sec.I î. H. și sec. al III- lea d.H. , Forum-ul avea dimensiunile de 45m × 90 m și includea Templul dedicat lui Jupiter, Junonei și Minervei. În partea de sud –vest a acestuia putem vedea și azi o coloană monumentală, bine conservată, care servea ca stâlp al infamiei, în evul mediu.

Tot în acest spațiu se găsește Biserica Sfântul Donat, ridicată în sec. al IX –lea d.H, în structura căreia se găsesc vestigii romane. Este o construcție masivă, în stil bizantin timpuriu, de formă cilindrică, cu un acoperiș din ceramică roșie, cu un interior care te poartă în urmă cu secole și care te impresionează prin simplitate. Două colonade și dalele aparțin fostului forum roman. Construcția ei se datorează episcopului de origine irlandeză, Donatus, care ,ulterior, a fost sanctificat, fiind unul dintre patronii orașului. Scara înaltă, de piatră, te poartă la etaj, de unde ai o perspectivă mai amplă asupra Forum-ului.

Catedrala Sf. Anastasia

Portalul central al catedralei Sf. Anastasia

Mi-a plăcut mult interiorul acestui edificiu religios, cu o acustică deosebită, mai ales prin integrarea elementelor romane, dar și prin masivitatea construcției și simplitatea acesteia.

În apropierea acestei construcții simbol pentru Zadar se află Biserica Sf. Maria, în care am intrat în timpul slujbei la care participa un grup de japonezi, dar nu am zăbovit prea mult din respect pentru aceștia. În schimb am petrecut mult timp în Catedrala Sf. Anastasia, cea mai mare din Dalmația, ridicată în sec. al XII- lea, în stil romanic, pe ruinele unei biserici din sec. al IX-lea. Fațada ei este una dintre cele mai frumoase opere de artă romanică din Croația. În partea de sus a fațadei se observă două rozete și o serie de arce și colonade. În partea de jos se găsesc trei portaluri. Cele trei portaluri sunt remarcabile și pun în evidență influența goticului în arta romanică clasică. Cel mai frumos este portalul central , deasupra căruia este reprezentată Fecioara cu Pruncul, înconjurați de Sf. Anastasia și Sf. Crisogonus, iar în părțile laterale sunt amplasate statuile celor patru apostoli. Portalul din stânga este încadrat de două statui reprezentând Fecioara și Arhanghelul Gabriel, iar cel din dreapta e decorat cu mielul sfânt.

Catedrala este formată din trei nave somptuoase, mărginite de numeroase capele. Corul este inima catedralei, iar în partea stângă a acestuia se află sarcofagul din piatră cu rămășițele Sf. Anastasia, pe care episcopul Donat le-a primit din mâinile împăratului bizantin în sec. al IX-lea.

Am părăsit zona Forum-ului și am ajuns în cea mai mare piață a vechiului Zadar, numită Piața Poporului, care, de-a lungul veacurilor, a fost teatrul a numeroase evenimente. În partea de vest se află o Logie municipală ( locul unde se dădeau legile orașului ), ridicată în sec. al XIII-lea, aspectul ei actual datând din sec. al XV- lea. În partea de nord se ridică somptuosul palat Ghiardini, construit în evul mediu. În sec. al XV-lea acestui palat i s-a adăugat un balcon în stil renaissance. În partea de est a pieței sunt alte două monumente: Hotel de Ville, construit în 1930 și Cazarma gărzii municipale ( 1562) , concepută tot în stil renaissance, dotată cu un turn , în anul 1798 , de către administrația austriacă.

Logia municipală

Chiar dacă nu am epuizat obiectivele orașului vechi ne atrăgeau ca un magnet două realizări moderne, care contribuie prin originalitatea lor la unicitatea locului. Este vorba despre Orgile Mării, respectiv despre Salutul Soarelui, parte integrantă a promenadei, obiective amplasate în apropierea noului port pentru navele de croazieră.

Dar vă vorbeam despre vântul care ne-a însoțit permanent pe parcursul acestei vizite. Acesta a continuat să bată cu putere, cel mai mult făcându-se simțit pe promenadă. Și Adriatica era agitată, iar undeva, într-una din insulele Uglijan sau Pasman, aflate în apropiere, era un incendiu. Nu era deloc cadrul cel mai potrivit pentru a auzi sunetele Orgilor Mării. Eu credeam chiar că nu se aud, fiindcă zbuciumul mării și vântul erau asurzitoare.

Dar nu a fost așa. Printre șuierături însă, din când în când, se auzeau niște sunete de-a dreptul ireale, de o muzicalitate aparte.

M-am gândit că poate așa îl ademeneau Sirenele pe Ulise, atât erau de frumoase.

Cum arată de fapt orgile? Ca niște trepte, întinse pe o distanță de 70 m, chiar pe malul mării. Sub ele, la nivelul cel mai de jos al mării ( în timpul refluxului), au fost plasate perpendicular pe țărm 35 de țevi de lungimi, diametre și înclinații diferite. Deasupra țevilor au fost plasate fluiere, în șapte acorduri și 5 tonalități. Sunetele se produc datorită pătrunderii aerului împins de apa mării în conducte și pot fi auzite, fiindcă treptele sunt perforate. Orgile marine au fost proiectate de arhitectul Nicola Bašić, în colaborare cu alți specialiști, iar proiectul a fost premiat în anul 2007 la Barcelona.

Lângă orgi este aplasat Salutul Soarelui, un fel de panou solar circular, cu diametrul de 22 m, care înmagazinează energia solară în timpul zilei, iar la venirea întunericului difuzează lumina, realizând efecte deosebite.

Din ceea ce am scris despre Zadar cred că merită un popas, dacă ajungeți pe coasta dalmată.