Viena - o capitală a culturii

    Am fost la Viena de mai multe ori și, de fiecare dată, am rămas cu amintiri minunate, pe care, până acum, nu le-am așternut pe hârtie. Am ales ca , în această postare, să vorbesc despre vizitele făcute la câteva obiective de mare valoare culturală ale acestei capitale.

De la hotelul de apartamente situat pe Asler Straβe,la care am stat într-una dintre călătorii, erau doar trei stații de tramvai până la Schottentor, punct central pentru transportul în comun în capitala Austriei. Aflându-ne aici, cea mai potrivită opțiune ni s-a părut Votivkirche, a doua catedrală , ca mărime , din oraș. Situată în Roosveltplatz, catedrala este înconjurată de propriul parc, care se prelungește cu Sigmund Freud - Park.

Votivkirche

 Dimensiunile acestui edificiu religios sunt impresionante ( lungimea de 85 de metri, lățimea de 55 de metri și lățimea navei de 30 de metri, iar înălțimea edificiului este de 99 de metri) , înfățișându-se ca o uriașă dantelărie în piatră. Interiorul impresionează prin înălțime, coloane, arce, vitralii- toate fiind specifice stilului neogotic, propriu acestui edificiu religios.  Construcția bisericii s-a făcut la inițiativa lui Ferdinand Maximilian Joseph, fratele lui Franz Ioseph, ca o ofrandă votivă ( de mulțumire ) făcută divinității, pentru supraviețuirea acestuia din urmă unui atentat din anul 1853. Construcția a durat 26 de ani și nu e de mirare, fiindcă dantelăria din gresie albă este , cu adevărat, impresionantă. În interior  te întâmpină coloanele înalte, răcoarea și austeritatea pietrei, contrabalansată de coloritul vitraliilor ( doar două fiind originale). Rozasa ( rozeta ) care decorează fațada este , de asemenea, impunătoare.

Votivkirche

Votivkirche

 

Votivkirche

Palatul Hofburg este legat de dinastia de Habsburg, care, cu câteva întreruperi, a stat aici timp de 640 de ani. Complexul Hofburg nu este omogen din punct de vedere arhitectural, la fortăreața inițială fiind adăugate, de-a lungul anilor, palate somptuoase. În prezent Hofburg-ul acoperă, cu cele 18 aripi și 19 curți, o enormă suprafață, de unde caracterizarea frecventă ca “oraș într-un oraș”. Multe dintre aripile palatului găzduiesc muzee ce merită vizitate. Noi am trecut pragul Apartamentelor Imperiale

 ( Kaiserappartaments ), unde există un muzeu dedicat împărătesei Elisabeta ( cunoscută ca Sissi ), și o zonă unde este expusă argintăria imperială ( Silberkammer ). Încăperile locuite de către împăratul Franz Ioseph și de soția sa, Sissi, sunt amenajate în stil rococo, au stucaturi bogate și tapet de mătase adus din Bruxelles, candelabre din cristal de Boemia și sobe de porțelan. Mobilierul din sec al XIX-lea aparține stilului Luis XV sau Empire. Fără a fi opulente, încăperile sunt impozante, elegante și permit o întoarcere în timp. Sala de audiențe a împăratului,cea de conferințe, camera de lucru a suveranului, dormitorul și camera de zi a împărătesei aduc vizitatorului privilegiul de a călători în timp, de a veni în contact cu bunul gust și măreția artistică. În această zonă a muzeului nu se pot face fotografii.

Muzeul Sissi prezintă etape ale vieții acesteia, începând cu copilăria, continuând cu perioada în care a devenit împărăteasă, marcându-se câteva momente triste, inclusiv cel al morții ei, după cum se știe ea fiind asasinată în anul 1898. Se păstrază două rochii ale acesteia din prima tinerețe și o ținută în negru, aceasta fiind purtată de Sissi după ce fiul ei Rudolf s-a sinucis , precum și multe alte obiecte personale.

Vesela imperială

Argintăria imperială ocupă foarte multe camere la parterul clădirii Sfântul Mihail și te poartă într-o lume plină de strălucire ( la propriu și la figurat ). Porțelanuri fine, tăvi și platouri, cristaluri, tacâmuri, sfeșnice și chiar obiecte de igienă arată nu doar cum trăiau regii, ci și ce înseamnă artă în acest domeniu.

Am plecat din muzeu ipregnați de frumos și de istorie și am mers la pas spre Muzeul Leopold situat în apropierea Hofburgului, în MuseumsQuartier.

Muzeul Leopold

Cartierul muzelor

 Acest muzeu este gazduit de o clădire în formă de cub alb, contrastând vizibil cu construcțiile destinate fostelor grajduri imperiale din jur. Poartă numele pasionatului colecționar de artă dr. Rudolf Leopold și oferă privitorului picturi aparținînd fonadatorului Secesiunii, Gustav Klimt, dar și lui Egon Schiele, precum și unor reprezentanți ai expresionismului. Camerele muzeului sunt mari, primitoare, iar operele sunt minunate, desigur pentru cei care îndrăgesc pictura modernă aparținând Jungendstilului. E adevărat că Gustav Klimt este mai puțin reprezentat, cele mai multe tablouri aparținând acestui original pictor fiind la Palatul Belvedere, dar picturile lui Egon Schiele sunt numeroase și te ajută să descoperi acest creator care a trăit doar 28 de ani. Tabloul Moartea și viața apaținînd lui Klimt , precum și peisajul cu lacul Attersee, mi-au reținut atenția.

Gustav Klimt- Moartea și viața

Opera lui Egon Schiele mi-era complet necunoscută și, mărturisesc, mi-a stârnit interesul. Bun prieten cu Klimt și la fel de talentat ca el, Schiele șochează prin tablourile sale, printre care se numără multe nuduri, redate într-o manieră specială, menită a sublinia erotismul în sens freudian. El a vrut să descifreze interiorul uman pornind de la studiul pătrunzător al trupului. Fascinat de propriul său trup, Schiele a pictat peste 100 de autoportrete, în care un rol important îl are aspectul mâinilor.

Egon Schiele - Autoportret

 

Egon Schiele - Natură moartă cu cal

Egon Schiele- Case crescând

În spațiul expozițional întâlnim și tablouri aparținând altor mari pictori expresioniști. Se pot face fotografii doar cu telefonul.

Dar vizita noastră la muzee nu s-a încheiat.

Albertina

 

Pablo Picasso- Femeie cu pălărie verde

Juan Miro ( Muzeul Albertina )

 Paltul Albertina este situat la extremitatea sudică a Hofburgului, pe unul dintre ultimele bastioane ale zidului Vienei. Colecţia fondată în 1776 de ducele Albert de Saxa-Teschen, unul dintre ginerii împărătesei Maria Tereza, cuprinde peste un milion de gravuri şi 60.000 de desene. Publicul poate să admire opere aparținând lui Degas ( Dansatoarele ), Renoir ( Portret de fată ),dar și altor artiși : Beckmann, Macke, Chagall, Malewitsch, Rothko, Rainer şi Katz. Lucrările aparțin artiștilor impresioniști și expresioniști și sunt o încântare pentru cei care îndrăgesc pictura. Nu poți să nu pleci încărcat de optimism dintr-un astfel de cadru plin de culoare, debordând de frumos. Muzeul este foarte generos și oferă spre vizitare și încăperile de lux ale palatului ,locuite odinioară de fiica favorită a împărătesei Maria Tereza, arhiducesa Maria Christina, apoi, mai târziu, de fiul ei adoptiv, arhiducele Karl, câştigătorul bătăliei de la Aspern, împotriva lui Napoleon. Mi-a atras atenția parchetul cu inserții de trandafir și abanos, sala de bal, cu candelabre din cristal de Boemia de o eleganță deosebită, tapetele încăperilor ( galben, verde și turcoaz). Spre încântarea noastră, aici am putut face fotografii, deși impresiile cu siguranță nu se vor uita.

Iată un mic periplu prin muzeele acestei capitale atît de generoase cu iubitorul de cultură.

Albertina

Albertina

Albertina

Hofburg

Hofburg

Egon Schiele- Cardinal și călugăriță

Muzeele Vaticanului

Când spunem „ muzeu ” ne gândim la un spațiu în care sunt expuse piese sau lucrări care au semnificație culturală sau istorică ( motiv pentru care sunt și păstrate ) și, în același timp, un loc liniștit, unde efectiv poți să admiri sau chiar să meditezi, pornind de la anumite reperezentări sau teme, specifice lucrărilor prezentate.

Marile muzee ale lumiii au încetat să mai fie niște oaze de liniște și reflecție, datorită exodului turistic caracteristic epocii noastre. Nici nu-mi trece prin cap să mă gândesc la restricționarea ( în vreun fel ) accesului celor interesați la contactul direct cu marile capodopere ale lumii, mai ales că implică cheltuieli foarte mari, de cele mai multe ori. Mă gândesc doar la conceperea unor programe de vizitare care să asigure confortul receptării operei de artă, să repună în termeni corecți contactul dintre exponat și privitor.

Desigur, aceste idei sunt generate de experiența , relativ recentă (primavara lui 2016), a vizitării Muzeelor Vaticanului, obiectiv pe care ni l-am propus de foarte multă vreme.Procurarea biletelor online nu este decât un aspect al facilitării accesului în acest muzeu, pentru că, odată periplul început, trebuie să faci față puhoiului de oameni care se revarsă pe coridoarele înguste, astfel încât te trezesti antrenat într-un șuvoi viu, care te poartă cu el, răpindu-ți și cea mai mică fărâmă de intimitate.Poți, dacă ai tărie, să te ancorezi lângă o lucrare și nu pleci până nu te-ai săturat să o privești, dar tot e greu să nu te lași tulburat de valurile de oameni curioși sau nu, interesați sau nu, obosiți sau nu, încordați sau destinși etc...

Am ratat vizita la Muzeele Vaticanului ? Hotărât, nu. Doar că am suferit de lipsa totală de intimitate în savurarea operei de artă, de liniștea specifică unui muzeu.

Să pornim însă de la ideea că amenajarea și deschiderea unui muzeu reprezintă un act de mare generozitate și să ne gândim la faptul că doi papi din sec. al XVIII- lea, Clement al XIV-lea și Pius al VI-lea, au făcut posibil acest lucru pentru prima dată. Muzeul Pio-Clementino poartă numele acestor papi și cuprinde numeroase săli tematice și colecții de mare valoare: Sala Busturilor (sculpturi înfățișând împărați romani sau personaje legendare ) Holul Animalelor, Galeria Statuilor, Holul Muzelor, Holul Rotund (unde există o statuie în bronz aurit a lui Hercule), Holul Crucii Grecești (unde se află Sarcofagele Elenei și Constanței, mama și fiica Împăratului Constantin cel Mare ), Holul Carelor de Luptă, Galeria Candelabrelor. 

Holul Rotund

Heracles

 

Mi-a plăcut în mod cu totul deosebit Holul Rotund, conceput ca un Pantheon, cu coloane de marmură roșie și statui de mare valoare, pardosit cu un mozaic de o frumusețe incredibilă. Aproape te obosește atâta frumusețe adunată laolaltă, ca să nu mai spunem de spațiile întinse pe care trebuie să el parcurgi. Există însă și curți interioare, unde poți să- ți împrospătezi forțele, celebra Cortile del Belvedere, Cortile della Pigna, Cortile della Biblioteca. În Cortile della Pigna ( Curtea Conului de Pin ) se află o fântână cu același nume, flancată, în partea de jos, de statuile a două leoaice, decorată , mai sus, cu doi păuni și un con de pin- simbol al creștinișmului- înalt de 4 m.

 

Fântâna conului de pin

Sfera con sfera

Tot în acest spațiu este plasată și o realizare artistică modernă, Sfera con sfera (Sfera în sferă), realizată de Arnoldo Pomodoro, în 1990, înfățișând un glob pământesc inclus în altul mai mare, cel din interior glisând. Devenind un fel de punct de reper pentru vizita la Vatican, lângă această sculptură se fac fotografii.

Un punct important al vizitei îl reprezintă Galeria Hărților, un coridor având desenate pe pereți 40 de hărți interesante, iar pe tavan, fresce superbe realizate în cadrane de către artiști celebri.

Sala Harților

Coridorul Hărților

Coridorul Hărților

Coridorul Hărților

Colecția de tapiserii este, de asemenea, impresionantă și cuprinde lucrări realizate în sec. XV – XVII, de artiști ai vremii, multe scene fiind copii ale unor picturi de Rafael.

Colecția de tapiserii

Colecția de tapiserii

Colecția de tapiserii

Există numeroase posibilități de a vizita aceste muzee, prin tururi mei scurte sau mai lungi, toate terminându-se cu Capela Sixtină.Aceasta are o formă dreptunghiulară, având dimensiunile Templului lui Solomon ( 40,93m lungime și 13,41m lățime). Plafonul este în formă de boltă, pereții laterali au 12 ferestre, iar pardoseala este din mozaic policrom de marmură. Picturile de pe pereții laterali au fost realizate de către mari artiști renascentiști: Pietro Perugino, Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandao, Cossimo Rosselli, Luca Signarelli.

Papa Julius al II- lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului. Artistul a muncit patru ani la această lucrare, care cuprinde peste 3000 de figuri, dispuse pe o suprafață de 500 metri pătrați.

În anul 1535 Michelangelo începe să picteze peretele de deasupra altarului, la cererea Papei Paul al III- lea, cu tema Judecată de Apoi.Termină această operă după șase ani, în 1541. Frescele înfățișează scene și figuri care stârnesc groaza, reprezentând viziunea artistului asupra acestei teme. Faptul că trupurile pictate erau goale ( doar suntem în prezența operei unui geniu al Renașterii, curent care a situat în centrul atenției omul în toată complexitatea lui, preamărind frumusețea lui ) a stârnit o reacție de dezaprobare din partea opozanților artistului, care a avut cîștig de cauză în 1565, când goliciunile au fost acoperite cu frunze de viță, pictate de către unul dintre ajutoarele lui Michelangelo.Lucrările de restaurare din anii 90 au refăcut, în cea mai mare parte, originalul.

Capela Sixtină este singurul loc din muzeu unde nu se pot face poze. Locul este plin ochi de turiști, persoanele responsabile cu ordinea te îndeamnă să circuli – firesc - dar poți să admiri frumusețea acestei creații, chiar dacă ai vrea să zăbovești cel puțin o oră.

Înainte de a ajunge la Capela Sixtină, ai ocazia să admiri frescele care decorează unul dintre apartamentele papale, încăperile fiind cunoscute drept Camerele lui Rafael ( Stanze di Rafaello ). 

Scola din Atena

Este vorba de patru încăperi care au fost pictate de către Rafael Sanzio, marele pictor renascentist pe parcursul a 16 ani, între 1508 și 1524. Acestea sunt: Stanza de la Segnatura (biroul papei), Stanza di Elidoro, Stanza di Constantino și Stanza dell Incendio. Stanza de la Signatura are ca tema prezentarea alegorică a filosofiei, justiției,teologiei și poeziei.Valorizarea superioară pe care Renașterea a dat-o gândirii și artei antice iese cu pregnață în evidență în realizarea frescelor de către artist. Filosofia este reperezentată prin celebra pictură numită Școla din Atena, în centrul căreia sunt redați cunoscuții gânditori greci, Platon și Aristotel, purtându-și fiecare în mână operele. Filosofii sunt înconjurați de alți gânditori, cum ar fi Diogene sau Pitagora, dar și Averroes. Exegeții au identificat în portretele realizate figuri ale unor artiști ai epocii, printre care și al lui Rafael.Pictura creează foarte bine impresia de spațiu tridimensional, scena redată petrecându-se pe treptele unui templu grec cu elemente romane.În camera Semnăturii, în afara capodoperei Școala din Atena, există și cele intitulate Dezbaterea pe marginea Sfintei Împărtășanii ( unde este abordată tema religioasă a transformării pâinii și vinului, prin taina împărtășaniei, în trupul și sângele lui Isus) și Parnasul ( unde apar figuri păgâne, figura centrala fiind cea a zeului Apollo, înconjurat de muze) înfățișând artele.

În Camera Elidoro ( unde aveau loc audiențele private ) cele mai importante fresce sunt: Izgonirea lui Elidor din templu și Întâlnirea lui Leo cel Mare cu Attila.

Camera Incendiului din Borgo (folosită pentru întâlnirile papei cu cei mai însemnați membri ai nunțiului apostolic). Lucrările importante de aici sunt: Incendiul din Borgo( un cartier aflat în apropierea Catedralei Sfântul Petru ), Încoronarea lui Carol cel Mare, Bătălia de pe Ostia și tavanul pictat de Pietro Vannucci Perugino.

Salonul lui Constantin (fiind cea mai mare dintre încăperile acestea, era folosită pentru cele mai grandioase dintre recepții). Printre lucrările remarcabile de aici sunt: Viziunea Crucii, Bătălia de la Podul Milvian, Darul lui Constantin, Botezul lui Constantin

Nu am epuizat nici pe departe lucrările care se oferă privitorului în aceste muzee. 

Mi-a plăcut în mod deosebit Camera Sobieski care, pe un perete întreg, are o pictură aparținând polonezului Jean Matejko, care a imortalizat victoria regelui polon Ioan Sobieski al III-lea asupra turcilor la Viena, în anul 1683. 

 

Sala Neprihănitei Zămisliri are ca temă ideea că Fecioara Maria este și ea născută fără de păcat, iar frescele de aici sunt de o mare frumusețe.

 

Sala dell Immaculata

Am punctat câteva repere ale vizitei la acest muzeu, căruia trebuie să-i dedici cel puțin o zi, dacă vrei să te bucuri de contactul cu unele dintre cele mai mari creații ale umanității.

În prețul biletului nostru- cumpărat online- intra și masa de prânz (care a fost destul de bună) dar trebuie să te încadrezi în timp, pentru a putea să beneficiezi de ea.

Curtea octogonală