SPECTACOLUL APEI ÎN ARTA GRĂDINILOR RENASCENTISTE : Tivoli, Vila d’ Este

    Situat la puțin peste 30 km de Roma, Tivoli este o destinațíe obligatorie pentru cei care îndrăgesc viziunea renascentistă asupra artei îmbinate cu natura. Punctul de atracție al orașului este , de departe, Villa d‘ Este, cu superba ei grădină decorată cu fântîni.

Vila a fost construită între 1550 și 1580 pentru cardinalul Ippolito d‘ Este,numit guvernator de Tivoli de către Papa Julius al III lea. Acest cardinal este fiul controversatei Lucretia Borgia și al lui Alphonso d‘ Este și, de mic, a fost orientat către o carieră ecleziastică, trăind un timp și la curtea regilor francezi. Spun asta pentru a înțelege de ce Ippolito d‘ Este a îndrăgit arta și a promovat curentul renascentist.( familia Borgia a finanțat operele  a numerosi artiști, fiind o mecena  a artelor )

Vila tronează asupra văilor din jur, acum pline de plantații de măslini și viță de vie, fiind amplasată astfel tocmai pentru a inspira respect față de posesorul ei, implicit față de funcția acestuia.

 Pereții vilei sunt acoperiți de fresce, cu teme inspirate din mitologia antică, iar vizualizarea lor ne întoarce într-un timp în care fabulosul se împletea cu realul. 

 

Piesa de rezistență a locului este, fără îndoială, superba grădină renascentistă care înconjoară vila. Aceasta este terasată, între vilă și cea mai de jos terasă fiind o diferență de nivel de 45 m . Artiști și ingineri celebri au conceput această minunată operă de artă, dintre care amintim pe Pirro Ligorio, arhitect, Tommaso Chiruchi, un reputat inginer din Bologna specializat în hidraulică, pictorii Girolamo Muziano și Frederico Zuccaari, dar și francezul Claude Venard, renumit constructor de orgi hidraulice. Impresionantă mobilizare de forțe creative ( nu i-am enumerat pe toți) pentru o lucrare cu adevărat monumentală !

Originalitatea acestei grădini constă în faptul că include un număr impresionant de fîntîni ( 500!), cascade, piscine, grote, jocuri de apă, toate fiind alimentate de râul Aniene ,din apropirea orașului, care a fost deviat un kilometru pentru a furniza apa necesară, întreg sistemul funcționând fără pompe. Mai mult de atât unele dintre fântâni scot sunete muzicale sau triluri de păsări, fiind concepute ca orgi hidraulice. 

 

Fântâna Ovală

 Ca urmare a principiilor estetice ale Renașterii, grădina a fost atent împărțită în compartimente, fiecare având treizeci de metri diametru, dispuse de-a lungul unei axe mediane longitudinale, cu cinci axe laterale. Pentru vizitatorul obișnuit aceasta geometrie este percepută ca un labirint de alei mărginite de ziduri verzi din buxus sau tuia, de arbori diverși, alei care ascund grote, unde susură apa la picioarele unei nimfe și care ascund surprizele cu grijă : fântâni extraordinare, unde apa se joacă , țâșnește, se aruncă în cascade, formează adevărate draperii sau se împletește în izvoare.

 De pe terasa de 200 m lungime, numită Vialone, situată între vilă și grădini, se deschide o perspectivă largă asupra acestei frumuseți concepute de oameni care stăpâneau , la vremea aceea, principiile științei și care au făcut ca minunea apei – izvorul vieții - să se dezvăluie ochiului într-o manieră specială. 

 

Fântâna Ovală

Tot freamătul de ape , care degajă o atmosferă proaspătă, vie, are în spatele lui o simbolistică greu de bănuit. Mărturisesc că, fascinată fiind de aceaste grădini ,am căutat și înainte de a le vizita, dar și după ce le-am văzut, foarte multe informații, pentru a înțelege mai bine concepția lor. Astfel am aflat că apa care pătrunde în grădini prin Fântâna Ovală simbolizează de fapt Tibrul, care izvorăște din munți ( stâncile din spatele bazinului semicircular al fântânii sunt simboluri ale Apeninilor) care curge apoi prin vale ( Cele o sută de fântâni) și ajunge în Roma ( Fântâna Rometta).

Fântâna Ovală a fost una dintre primele fântâni din grădină și este una dintre cele mai renumite. Aceasta a fost proiectată de Pirro Ligorio, arhitectul vilei, ca un teatru de apă, ca o pulverizare cu apă într-o varietate de forme

 Un vas de piatră masivă semicirculară adună apa cascadelor rostogolite pe stâncile de deasupra și o revarsă sub forma unei draperii grele într-un bazin, în care aruncă jeturi de apă și statuile amplasate în grotele amplasate în peretele de stâncă din spatele fântânii. Perdeaua de apă este impresionantă, grandioasă, sugerând importanța apei în general și a Tibrului, în special. 

Cele o sută de fântâni, care te conduc la Fântâna Rometta, au fost o revelație pentru noi. De-a lungul unei alei, care pare să nu se mai termine, pe un perete acoperit cu vegetație proaspătă sunt amplasate o sută de jeturi de apă care țâșnesc sub formă de evantai printre sculpturi de vulturi, simbol al familiei d Este, iar din gurile unor măști înfățișând capete de animale, curg alte izvoare, tot ansamblul generând un murmur vioi, vesel, încântător. Un joc de apă care îți bucură simțurile, facându-te parte din acest spectacol. Nu întâmplător aceste fântâni au inspirat figuri ilustre ale literaturii italiene și universale.

La capăt ne întâmpină Fântâna Rometta ( Mica Romă), simbolizând Roma antică în miniatură.

Micile clădiri au fost împărțite în șapte secțiuni, reprezentând cele șapte coline ale Romei și monumentele ei cele mai faimoase. Micul oraș include porți, arcade și statui de marmură.

În centrul orașului ,în miniatură, se află statuia Roma Victorioasa. Apa care curge prin bazin reprezintă râul Tibru, barca din fântână, cu un catarg sub forma unui obelisc, simbolizează Insula Tiberina. O caracteristică nouă a fost adăugată la Fântâna Rometta în secolul al 17-lea; un munte artificial, străpuns de grote și peșteri, spre stânga clădirilor orașului. Pe partea de sus a muntelui artificial este o statuie a zeului Aniene ( râul care furnizează apa), ținînd în mînă o miniatură a Templului Sibyl. Chiar și celebra lupoaică este instalată în acest ansamblu.

Fântâna bufniței este situată în partea de sud-vest a grădinii, sub Fântâna Rometta și Fântâna Proserpina. Aceste trei fântâni formează o singură unitate arhitecturală, terasele lor conectate prin scări. Comparativ cu alte fântâni din grădină, este foarte formală, amplasată pe o terasă înconjurată de ziduri cu nișe, încununate cu vulturi albi și flori de crin, simboluri ale familiei d'Este.

Fantana are o structură separată, și este acoperită în întregime cu gresie policromă. A fost prima fântână cântătoare din grădină, imitând triluri de păsări.

Cele 100 de fântâni

După cum consemnează istoria, Ipolitto d Este a candidat de cinci ori ,fără succes ,la funcția papală, concentrându-se apoi tot mai mult asupra vilei, căreia i-a adăgat mereu elemente noi. O vizită a papei Grigorie al XIII-lea, în anul 1572, l-a determinat să renoveze apartamentele sale și să construiască o nouă fântână , numită Fântâna dragonilor. Dispusă central , fântâna este compusă din patru dragoni , dispuși în cerc din gurile cărora ies jeturi de apă și un jet central, foarte înalt, vizibil din toate colțurile grădinii. O statuie a lui Hercule,trebuia amplasată în apropiere pentru aminti înfruntarea acestui erou antic cu dragonul Ladon, în Grădina Hesperidelor, Ligorio, proiectând fântâna ca un simbol al luptei contra răului. Dar fântâna nu a fost terminată în timpul vieții lui Ippolito și statuia lui Hercule a fost înlocuită cu cea  a lui Jupiter.

Un rol decorativ important în această grădină îl are Fântâna lui Neptun,construită la începutul sec. al XX -lea pentru a masca unele distrugeri și degradări produse de-a lungul timpului, în locul unde e amplasată. Este o adevărată dantelărie acvatică, formată din jeturi mari de apă și cascade, toate de o frumusete uluitoare, încântătoare. 

Cele trei iazuri de pește (Peschiere) traversează grădina începând cu Fântâna lui Neptun. Ele au servit inițial pentru a oferi pește proaspăt, rațe și lebăde pentru masa cardinalului și, de asemenea, în planul lui Pirro Ligorio, au fost destinate pentru a conecta două fântâni; Fântâna orgii și Fântâna mărilor. În centrul iazurilor, Ligorio a planificat inițial un iaz central cu fântâni monumentale.În prezent iazurile sunt populate cu pește și pe marginile lor sunt amplasate ghivece cu portocali și cu trandafiri.

Cea mai faimoasă fântână din grădina de jos este Fântâna Dianei din Efes, de asemenea, cunoscută sub numele de Fântâna Mamei Natură, modelată după o statuie romană clasică a Dianei din Efes din secolul al doilea, acum în Muzeul Național din Napoli. Acesta se află într-o grotă făcută din fulgi de tartru; jeturi de apă ies prin numeroșii sâni ai zeiței.

Fântâna Dianei din Efes

Grădina de jos conține, de asemenea, două fântâni rustice mari, numite Mete, situate în colțul de nord-vest al grădinii, aproape de intrare. Acestea au fost concepute pentru a arata ca piatra naturală, cu grote și nișe. Apar ca două căpițe din piatră, din vârful cărora țâșnește apa.

Mete

Una dintre cele mai mari realizări ale grădinii o reprezintă Fontana dell Organo, prima de acest gen în Europa. Fântâna a fost făcută de inginerul francez Luc Leclerc și nepotul lui Claude Venard. După moartea lui Leclerc , Venard a inventat mecanismul ingenios al orgii de apă, care a fost instalat în 1571.Mecanismul hidraulic al fântânii este ascuns în spatele unei zidării, iar conductele sunt astfel concepute încât scot sunete muzicale. Din două în două ore poți să asculți orga de ape, dar noi am ratat-o, rătăcind prin grădina aceasta de vis, uimiți de ceea ce ea oferă cu atâta generozitate.

Tot ceea ce am spus până acum se poate rezuma simplu astfel: un cardinal cultivat și bogat a construit o vilă impozantă, servind ca locuință, pe care a înconjurat-o cu o grădină concepută ingenios, unde verdele viu al plantelor se îmbină armonios cu apa curgând în cele mai diverse și neașteptate moduri. El a vrut să creeze un loc frumos în care să trăiască, scop în care a pus în lucru ideile artistice, dar și științifice ale vremii. Readucând în atenție o parte a valorilor antichității, a creat un loc minunat, care bucură și astăzi pe cei care îl vizitează.

 Apa este un miracol al naturii și arta este hrană pentru sufletele însetate de frumos.

Fântâna bufnitei

 

Fântâna lui Neptun

.

Adăugați o legendă

 

Fântâna Rometta

Fresce din interiorul vilei

Împrejurimile Vienei – Baden, Podersdorf am Neusidler See, Klosterneuburg ( partea a –II a )

  

Baden

     În primăvara acestui an am făcut un mic popas la Baden, localitate situată la 26 km de Viena. De altfel se numește chiar Baden bei Wien, fiind un fel de prelungire a cunoscutei capitale. Bogăția sa o reprezintă apele termale sulfuroase, cunoscute și folosite de pe vremea romanilor pentru virtuțile lor terapeutice. Există 14 izvoare subterane, captate de mai multe baze de tratament: Caracalla Spa, Friedrichsbad și Termele Romane.

Orașul este mic, liniștit, înconjurat în nord şi vest de Wienerwald (pădurea vieneză), iar la est se deschide către Câmpia Panonică. Este, în același timp ,distins, prin tradițiile lui și arhitectura de mare valoare, oamenii celebrii care au trăit sau au trecut pe aici.

Parcul orașului (Kurpark) este, fără îndoială o piesă de rezistență, întinzându-se pe un întreg deal, decorat cu statui, fântâni, alei, terase (există, de exemplu, un templu Beethowen, construit în 1927) și, desigur, cu foarte multe aranjamente florale, adecvate anotimpului sau cu arbori și arbuști de o mare valoare și diversitate .Acest parc se continuă cu pădurea vieneză. Bunul gust și aerul curat te invită să colinzi aleile, să-ți fortifici corpul și să te relaxezi.

Baden

Kurpark Baden

Baden

Baden

Noi am avut ocazia să admirăm eleganța și prospețimea lalelelor, o adevărată simfonie de culori și prospețime, specifice primăverii.

În stațiune există însă și un alt parc (din păcate nu l-am vizitat ), Doblhoffpark, cu un mic lac idilic în mijloc, parc ce se întinde pe mai bine de 8 ha şi în care se află un Rosarium, cea mai mare grădină de trandafiri din Austria, unde înfloresc 600 de soiuri de trandafiri şi asta de două ori pe an, în iunie şi octombrie.

Cazinoul din Baden

Primaria din Baden

 La intrarea în parc ( gratuită), în stânga acestuia, se află clădirea Cazinoului ( al doilea ca mărime din Europa ), unde se găsește și un elegant restaurant. Teatrul și Biserica Sfântul Ștefan se află în apropiere, ca și Piața Primăriei.

Villa Gutenbrunn

Villa Gutenbrunn

Villa Gutenbrunn

Villa Gutenbrunn, la care am stat, este o clădire impunătoare, care poartă amprenta timpului în care a fost construită ( are aspect de castel ), un hotel frecventat de personalități ale culturii sau ale vieții politice ( de la Mozart la Winston Churchill), cu camere spațioase, mobilier vechi, tablouri de autor. Piesa de rezistență este holul recepției situat la etajul al doilea ( clădirea are lift), decorat cu coloane și piese de mobilier în stil art nouveau ( ca întreg hotelul ), în vecinătatea căruia, dimineața, este servit micul dejun, în acordurile calde, delicate și suave ale muzicii clasice.

De altfel, Baden-ul se mândrește cu Beethoven, care a locuit aici o perioadă, iar casa în care el a trăit se poate vizita. Două piese celebre au fost compuse de Beethoven aici: Misa solemnis și Simfonia Bucuriei.

Villa Gutenbrunn se leagă de Termele Romane printr-un culoar acoperit, oferind și gratuitate la acestea.

Baden bei Wien - un loc în care istoria se îmbină armonios cu natura generoasă.

Klosterneuburg

        Este un oraș din Austria, așezat pe malul Dunării, la nord de Viena ( între 1938 și 1954, fiind cel de-al 26-lea cartier al Vienei), de care îl despart dealurile Kahlenberg și Leopoldsberg.

 O parte a teritoriului aparținând orașului este declarat parc natural (parcul Eichenhain), și se bucură de un regim de protecție.

 Klosterneuburg s-a dezvoltat în jurul mănăstirii augustinilor fondate în secolul al XII-lea de ducele Leopold al III-lea, care  a fost ulterior canonizat și a devenit sfântul protector al Austriei, eveniment ce a transformat Klosterneuburg într-un cunoscut loc de pelerinaj.

Reușind să reziste asediilor turcești din 1683, mănăstirea s-a bucurat de o a doua epocă de aur sub conducerea împăratului Carol al VI-lea, cel care a inițiat construirea palatului imperial din oraș, proiect neterminat, însă aripa pe care a reușit s-o finalizeze ne furnizează o idee despre grandoarea acestei clădiri.

Manastirea Klosterneuburg

Tapiserii cu scene ilustrând Aventurile lui Telemac

Am vizitat localitatea Klosterneuburg în luna iulie 2014 și ne-a plăcut foarte mult înfățișarea acesteia, aerul patriarhal, calmul cu care se derulează faptele zilnice.

Manăstirea este grandioasă  și se vizitează, oferind audioguide-uri, inclusiv în limba română.
Noi am intrat în apartamentele imperiale, decorate cu tapiserii, piese de mobilier de  mare valoare, porțelanuri ( se pare că Napoleon ar fi zăbovit aici, în timpul campaniilor sale și a servit masa ) Capela era închisă, dar am putut zări decorațiile în stil baroc. Nu am ratat magazinul de vinuri al mănăstirii, unul dintre cei mai mari producători ai zonei, de unde ne-am luat câteva suveniruri.

Podersdorf am Neusidler See

      Lacul Neusiedler, este un lac natural de câmpie situat la granița dintre Austria și Ungaria.

Este este unul din puținele lacuri de stepă din Europa. Acesta s-a format în urmă cu 20 de milioane de ani prin scufundarea Câmpiei Panonice, care a fost acoperită de mare. Este un lac cu adâncimea maximă de 1,8 m și este declarat patrimoniu mondial UNESCO, datorită faunei și florei specifice. 
Podersdorf am Neusidler See este un sat pe malul lacului, care se deosebește de celelalte localități prin faptul că , în zona lui, nu există depozite de stuf, de aceea e un punct de atracție pentru cei care vor să facă plajă, să practice sporturi pe apă sau , pur si simplu, să facă o plimbare cu vaporașul.
Satul acesta are aspectul unei stațiuni respectabile, cu far, debarcader, cu hoteluri îngrijite, cu unul sau două etaje ( toate cu balcoanele către lac ), care oferă mîncăruri excelente, într-o atmosferă prietenoasă. 

Lacul acesta  situat în inima câmpiei influențează culturile din zonă, în special vița de vie, întinsă cât vezi cu ochii, pe toate malurile lui. Producătorii oferă o diversitate de vinuri foarte apreciate, la prețuri accesibile. Există și crame unde se fac degustări și unde poți să petreci clipe frumoase.
Am rămas impresionați de aspectul impecabil al ogoarelor din jurul lacului, de curățenia localităților care îl înconjoară, de grija pentru ordine și frumusețe.( există un adevărat cult pentru flori).
Pensiunea Attila 4* ne-a găzduit o zi, în iulie a.c. , într-o atmosferă deosebit de primitoare, iar eu am fîcut o baie grozavă în apa lacului, incredibil de caldă la ora după-amiezii.