Fântânile Romei- partea a -II -a

       

Fontana di Trevi este, fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase fântâni ale Romei, prin dimensiunile ei (măsoară 26 de metri în înălţime şi 20 de metri în lungime ), dar mai ales prin compoziția ansamblului sculptural, ilustrare de excepție a stilului baroc.

Privitori la spectacolul fântânii

Eu am aruncat banul

Neptun in carul in forma de scoică

Puțini știu că fântâna se alimentează și în prezent cu apa adusă de un apeduct antic, denumit Aqua Virgo, reprezentând capătul urban al acestuia. Destinată să asigure apă potabilă locuitorilor Romei, această fântână a devenit celebră prin arhitectura ei, dar și prin legendele care o înconjoară ( dacă arunci un ban în ea, peste umăr, vei reveni la Roma), precum și prin apariția în pelicule cinematografice, dintre care , cea mai cunoscuta este La dolce vita, în regia lui Federico Fellini. Filmul are o scenă în care actrița Anita Ekberg, care interpreta rolul unui star american de cinema, intră în fântână îmbrăcată în rochie de seară, sub privirile lui Marcello Mastroiani, interpretând rolul unui reporter italian, care se risipește, incapabil să ia decizii radicale în legătură cu viața lui.
Dacă n-ar fi existat filmul lui Fellini această fântână n-ar mai fi impresionat? Eu sunt convinsă că ea ar fi rămas un punct de atracție pentru orice iubitor de frumos, pentru că este , într-adevăr, spectaculoasă, o operă de artă impunătoare.
 In centrul ei se află sculptat Neptun, zeul mării, care se află într-un car de luptă ce are forma de scoică, tras de doi cai de mare. Unul dintre cai este nărăvaș, iar celălalt este calm și supus, starea lor simbolizând capriciile mării.

La stânga lui Neptun se găsește o statuie ce reprezintă Abundența, iar cea din dreapta reprezintă Sănătatea perfectă.( apa de bună calitate este cea care întreține viața și dă sănătate omului). Deasupra sculpturilor se găsesc basoreliefuri, unul din ele înfațișând-o pe Agrippa, fecioara care a inspirat numele apeductului. iar apa din bazinul fântânii reprezintă marea.

 Intrucât este locul de întâlnire a trei străduțe (tre vie), fântâna, ca și mica piață în care este amplasată, au fost numite Trevi.

Construcția fântânii s-a întins mult în timp ( anii 1732-1762 )și are la bază proiectul lui Nicola Salvi (1697-1751), care s-a inspirat după Arcul lui Constantin ( situat lângă Colosseum ).

Aspectul grandios al fântânii este amplificat de prezența peretelui unui palat, în spatele său, numit Palazzo Poli.

Marmura albă a statuilor și a bazinului fântânii , mângâiată de apa limpede de culoarea azurului, pierde parcă din greutatea specifică, întreg ansamblul sculptural dând impresia unei dantelării, un fel de spumă din piatră, creată de talazurile mării.

Despre mulțimea de oameni care vin să vadă această operă de artă nu mai trebuie să vorbim. Treptele pe care se coboară la bazinul ei sunt pline de oameni, un întreg amfiteatru de spectatori, veniți să vadă un spectacol fără cuvinte. Chiar dacă niciodată nu ești singur lângă fântână, poți să te bucuri din plin de frumusețea ei, în orice punct te-ai afla. E greu să părăsești locul, pentru că frumosul îți pătrunde prin toate ferestrele sufletului, această creație a omului având un fel de magnetism, care te ține mereu aproape. La câteva clipe după ce ai plecat, regreți că ai stat prea puțin.