Izvoare minerale, parcuri de vis și tradiție - Bad Pyrmont, Germania

     Printre impresiile mele de călătorie se regăsesc referiri frecvente la câte o stațiune balneară [ Bad ], din Germania sau Austria, pentru că suntem interesați de tot ceea ce dăruiește natura omului,ca sursă de sănătate, dar și pentru că acestea sunt niște oaze de liniște și relaxare, precum și locuri unde ai multe de văzut. Este foarte adevărat că nu am stat pentru terapii, fiindcă nu ne-am propus acest lucru, dar nu excludem acest obiectiv în viitor.

La Bad Pyrmont am petrecut două zile în anul 2014, din două motive. În primul rând ne trebuia un popas de la întoarcerea în Danemarca și , în al doilea rând ne informasem că, printre altele, are un parc uriaș, cu o impresionantă grădină de palmieri. Dacă adăugăm faptul că , acest popas ne permitea să vizităm Castelul Marienburg, alegerea noastră pare justificată.

Aceast oraș - stațiune are statut de municipalitate independentă, în districtul Hamelin-Pyrmont. Se află la 70 km distanță de Hannovra și 24 km de Hameln.

Situat în Saxonia Inferioară, Bad Pyrmont a fost fondat pe la 1184, când episcopul de Köln ,Philipp de Heinsberg a construit un castel , pe care l-a numit, în latină petri, dar și Piremont.  

Izvoarele minerale de aici au fost cunoscute de multă vreme, se crede, pe baza unor descoperiri făcute, de pe vremea romanilor, care nu erau străini de efectul lor terapeutic. Acestea sunt în număr de șapte, unele având un conținut ridicat de calciu, magneziu și sulf, altele de sodiu. Apa lor poate fi băută sau se pot face băi. „Hylligen Born", "Brodelbrunnen" și "Augenbrunnen" sunt trei dintre cele mai cunoscute izvoare. Unele izvoare sunt îmbogățite cu dioxid de carbon, sunetul produs de gazul care produce bule în apă putând fi auzit de la distanță. Există și așa-numita vapour cave, o încăpere cu o construcție asemenea unei fântâni din interiorul căreia se ridică dioxdul de carbon [ mofetă ], folosit în tratarea unor afectiuni ale inimii și sistemului circulator.

Despre efectul terapeutic al acestor izvoare s-a dus faima în evul mediu, astfel încât, în anul 1556, 10000 de oameni din toată Europa au venit aici să se trateze. De altfel, între sec. al- 17-lea și al 19- lea, Bad Pyrmont a fost destinația de odihnă și relaxare pentru multe capete încoronate și nobili, devenind un fel de capitală a modei. Citind Casa Buddenbrook, opera lui Thomas Mann, a cărei acțiune se desfășoară, în principal în nordul Germaniei, am aflat că burghezia acelui veac al XIX-lea, frecventa această stațiune.

Piața fântânii ("Brunnenplatz") incluzând "Hyllige Born" reprezintă centrul orașului Bad Pyrmont. De aici începe și vechea alee principală ("Hauptallee"), o promenadă largă, mărginită de platani bătrâni, dar impunători, amintind de vechimea locului, dar și de blazonul lui. De o parte și de alta a acesteia se înșiră vile cu o arhitectură veche, la parterul cărora se găsesc terase elegante, unde poți să servești un pahar de vin și să stai de vorbă . Această alee încărcată de istorie – ce apare în toate fotografiile vechi ale stațiunii - se prelungește cu un sistem de fântâni, decorate cu sculpturi aparținând artistului Jürgen Goertz, apa ilustrând fluxul vieții de la naștere, până la bătrânețe. Curgerea apei este întreruptă de " Locul celor patru anotimpuri", unde sunetul muzicii se aude din cei patru piloni, plasați în colțurile pieței. Urmând curba de nivel, cursul apei se încheie cu “Gate of Old Age” ( sună mai bine în engleză!).

Tot acest ansamblu, în care apa simbolizează, prin curgerea ei, viața, este revigorant, plăcut și odihnitor. Am avut plăcerea să-l savărăm pe îndelete, fiindcă stăteam în imediata apropiere, la Cafe Schneidewind, un hotel de apartamente, la parterul căruia se află o cofetărie elegantă și câteva terase.

 

Hufeland Therme oferă posibilitatea relaxării în bazinele cu apă, având amenajări pentru toate gusturile.

Un punct de atracție deosebit al localității îl constituie, așa cum spuneam la început, parcul [ Kurpark ], care include și o mare grădină de palmieri, considerată a fi cea mai nordică din Europa. Amenajarea lor a avut loc la începutul sec. al- 20-lea, sub conducerea lui Werner Dirks, renumit arhitect de grădini, iar stilul baroc este combinat cu cel al grădinilor engleze. Elemente ale grădinii englezești sunt Templul Căpșunii, Casa ceaiului și iazurile.

Fiind considerat cel mai frumos parc german în 2005 și unul dintre cele mai frumoase din Europa, acesta se mândrește și în prezent cu spații foarte largi, alei generoase, covoare florale pentru care se plantează circa 250.000 bulbi sau răsaduri, în funcție de anotimp.

Pe terasa din parc , desigur, orchestra susține spectacole de bună calitate.

Grădina de palmieri a fost creată în stil francez, începînd cu anul 1903, iar în1913 au fost aduși primii 13 palmieri, pentru ca, în prezent, să aibă 330 de arbori, din cele mai diferite specii, unii având 11m înălțime. Cel mai bătrân dintre palmieri ar avea 430 ani ! Dacă adăugăm și cele peste 400 de specii de plante tropicale , care se găsesc aici, imaginea acestui mic colț de rai este ,cred eu, completă. Printre palmieri și plante sunt amenajate mici bazine cu apă și fântâni arteziene, care însuflețesc peisajul.

Intrarea în parc este de 4 euro de persoană, dar majoritatea hotelurilor și pensiunilor oferă un card cu acces gratuit , ca și alte facilități.

În vecinătatea acestor frumuseți verzi se află și castelul baroc, construit între 1706 și 1710, de către contele Anton Ulrich de Waldeck și Pyrmont , pe locul unei fortărețe, devenit astăzi muzeu.[ 3 euro/ persoană ] Castelul este înconjurat cu apă, în care o mulțime de pești se simțea foarte bine, făcând deliciul turiștilor. Tot aici se găsește și renumita vapour cave.

În localitate , ca și în jurul ei, sunt piste de biciclete care îți dau posibilitatea să cunoști împrejurimile. Există , de asemenea și trasee de autobuz care te conduc până la 40 km de localitate, spre câteva obiective de care noi n-am știut, dar oricum nu mergeam, findcă timpul era scurt și ne orientasem către castelul Marienburg, pe care l-am și vizitat.