Frumusețile de lângă noi - Vama Buzăului

      

        În drumurile noastre prin țară am parcurs de multe ori distanța dintre Buzău și Brașov. Urmând îndeaproape cursul râului Buzău, DN10 este unul dintre cele mai frumoase drumuri din țară, pentru că traversează o zonă colinară, munții , pentru ca apoi să intre într-o încântătoare depresiune, până să ajungă la poalele Tâmpei.

Peisaje încântătoare se deschid privirii la Păltineni, Nehoiu, Nehoiașu , culminînd cu lacul de acumulare de la Siriu , un ochi albastru verzui deschis către cerul pe care se rotesc vulturii cubăriți în Munții Buzăului. După ce ieși din zon barajului, minunându-te de viaductele construite prin anii ’80, te - ai aștepta ca frumusețea locurilor să pălească, ca nimic să nu te mai surprindă, dar nu e nici pe departe așa. Crasna, Zăbrătău și Sita Buzăului, localități din județul Covasna, te întâmpină cu pajiști colinare încântătoare, de la care nu-ți mai iei ochii, cu locuințe frumoase, chiar dacă unele mai modeste, cu apa Buzăului, vioaie și săltăreață. Puțin mai departe, dincolo de Întorsura Buzăului, și ea demnă de a fi remarcată, dacă te abați la stânga, pe DC49A, ajungi într-o zonă a cărei frumusețe este puțin cunoscută, dar care se dezvăluie încă de la început. Este vorba de Comuna Vama Buzălui, situată în partea de sud-est a județului Brașov. Aceasta are în componență satele Vama Buzăului (reședință ), Acriș, Buzăiel și Dălghiu.

Prima atestare documentară a zonei Buzaielor ar fi din anul 1449. În secolul XIII, în trecătoarea Tabla Buții din Masivul Ciucaș s-a construit de către Ordinul Cavalerilor Teutoni o cetate, cunoscută în documente sub numele de " Cetatea Crucii ” , "Cetatea Buzăului" sau "Tabla Buții" și folosită ca bastion de apărare și punct vamal de graniță.

După anul 1699, când Transilvania a intrat sub dominația Imperiului Habsburgic, Oficiul Vamal a fost coborât mai jos, pe cursul râului Buzău și astfel, după anul 1700, s-au așezat locuitori în jurul punctului vamal, dezvoltându-se localitatea Vama Buzăului. Denumirea localității provine de la punctul vamal ce se afla în zona izvoarelor râului Buzău, pe trecătoarea dintre Transilvania și Țara Românească.

Mărginită la nord de Depresiunea Întorsura Buzăului, la est de Munţii Siriului , Tătarul Mare (1860 m) și Tătarul Mic (1415 m), iar în sud-vest de Masivul Ciucaş , aceastei comune îi este propriu un relief de înalt

( la 800 m altitudine se găsește Vama Buzăului ) o vegetație specifică zonelor premontane ( păduri și pășuni ) și un aer proaspăt, nepoluat. Faptul că este străbătută de apa râului Buzău și a unor afluenți ai acestuia, dă zonei un farmec aparte, dar și mai multă vigoare și prospețime.

Obiectivele turistice ale acestei comune sunt: rezervaţia naturală ,,Valea Zimbrilor” , Pichetul de grăniceri , ruinele fostei capele catolice, tabăra de sculptură în lemn, Cascada Urlătoarea, Biserica Ortodoxă „Înălţarea Domnului ”construită în anul 1848.

Noi am vizitat doar două dintre aceste obiective, într-o zi plăcută de august, din această vară . La ambele obiective se ajunge foarte ușor, fiind indicatoare peste tot.

Rezervațía de zimbri , numită Valea Zimbrilor , a luat ființă în anul 2008, în urma unui proiect de dezvoltare turistică a zonei, susţinut de Consiliul Judeţean Braşov, Agenţia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Braşov şi primăriile din Prejmer şi Vama Buzăului. S-a considerat că clima și altitudinea localității Vama Buzăului sunt potrivite pentru aceste animale impresionante și atât de rare, astfel au fost aduse 8 sau 9 exemplare din Elveția, Austria și Italia. Se pare că a fost o opțiune fericită, fiindcă în numai câțiva ani s-a ajuns la 23 zimbrii. ( 2014). Locul unde aceștia trăiesc este un țarc- pășune de 12 ha, situată chiar pe malul râului Buzău.

Alături de zimbrii viețuiesc cerbi și căprioare. Plimbarea în jurul țarcului este foarte plăcută, pentru că aici se găsesc leagăne, bănci, mese, unde poți zăbovi până când zimbrii sau căprioarele se apropie de gard . Am dat și noi roată țarcului, dar nu pe toată întinderea lui, pentru că animalele au locuri speciale penrtu apă și hrană, concentrate într-o parte a acestuia. Căprioarele se apropiau de gard prietenos, dar zimbrii stăteau în expectativă, insuficient convinși că e necesar să „ socializeze ” . Mie personal îmi plac foarte mult acești uriași , cu capul și bustul lor impunătoare , care se știu puternici , stând neclintiți ca o stâncă, de parcă ar cunoaște efemeritatea celor din jur. Drept e că nici ei nu sunt nemuritori, trăiesc aproximativ 28 – 30 de ani în captivitate, iar în libertate, chiar mai puțin , dar zimbrul este cel mai greu animal european de pe uscat. Având o lungime de 2,9 - 3 metri și o înălțime de 1,9 metri, cântărind de la 300 până la 920 kg, acesta este mai înalt, dar mai puțin masiv decât ruda sa apropiată bizonul american.

N-am avut norocul, în vizita noastră, să-i vedem foarte de aproape, dar ne-am bucurat să-i admirăm cum stăteau în grupuri, alături de puii lor și de căprioare. 

 

De la rezervația de zimbri am ajuns cu ușurință la Cascada Urlătoarea , situată pe valea Dălghiului, un afluent al Buzăului. De fapt sunt două cascade străjuite de o pădure de brad seculară, de o frumusețe aparte. Apa Dălghiului se prăvălește năvalnic printre brazi, limpede și curată, răspândind în jur sunetul de cristal al curgerii ei. Brazii înalți , aerul tare și apa asta săltăreață, par a fi de ajuns în acest tablou, pentru ca acesta să fie memorabil, dar când se lărgește cadrul cu cascadele, totul devine minunat.

Cascadele sunt de fapt niște izvoare ( 7-9 la cea mai mare) care curg peste pantele unor coline, acoperindu-le pe toată suprafața. În urma curgerii lor s- a depus tuf calcaros, de culoare gălbui-ruginie, conținând probabil diferite alte minerale. Din păcate nu am găsit alte informații despre fenomen, în afară de faptul că temperatura apei izvoarelor este constantă tot timpul anului. O altă informație, transmisă însă informal, ar fi aceea că apa lor ar avea virtuți terapeutice, fiind foarte bună pentru stomac.

M-a surprins plăcut faptul că , în zona izvoarelor, sunt mici amenajări, cu mese și scaune, pentru un repaus plăcut, dar faptul că informațiile legate de acest fenomen sunt laconice, nu mi se pare potrivit.

Revenind la înfățișarea cascadelor, închipuiți-vă valea unei coline sclipind în bătaia soarelui, ca și cum ar fi poleită cu argint. Dar aceasta este doar ceea ce se oferă ochilor, pentru că, atunci când pășești în mijlocul lor ( e voie!? ) un adevărat vuiet de ape se năpustește asupra urechilor. Te găsești în mijlocul unor ape care te înconjoară ca niște fuioare, umezindu-ți din belșug tălpile și răspândind o răcoare binefăcătoare. Fenomenul este cu adevărat unic și merită să fie luat în atenție cu multă seriozitate. Mă gândesc, desigur, la protejarea lui, deși până în prezent, el este conservat, învingând natura. Nici nu am văzut turiști sticând ceva (!) , doar bucurându- se de prospețimea pe care apa limpede a izvoarelor o răspândește cu atâta generozitate. Așa cum spuneam , una dintre cascade este mai mare și, în cazul ei, relieful se prezintă , într-o parte a sa, sub forma unor trovanți, peste care apa izvoarelor se prelinge sub forma unei perdele fine de apă, ca o coamă a unui animal mitologic. Numele cascadei – deși nu e unicat- reflectă foarte bine realitatea, fiindcă, aici, curgerea apei face un huiet care umple întreaga vale. Nici nu te-ai aștepta să se întâmple acest lucru, dar debitul izvoarelor este impresionant .Nu te mai saturi să stai în mijlocul lor, în această casă de ape binefăcătoare de la poalele Ciucaș-ului !

Poți să faci drumeții în zonă, poți să asculți izvoarele, să pescuiești sau să mergi la păstrăvărie. Există și câteva pensiuni, pe lângă care doar am trecut, dar care mi s-au părut interesante.