Grădinile Vaticanului

      

      O vizită la Vatican este, fără îndoială, o călătorie necesară pentru orice om. Semnificația pe care o are Vatican-ul în lumea creștină, concentrația de valori culturale universale, pe care o întâlnești aici, influența pe care acesta o are în viața socială contemporană, nu mai trebuie demonstrate.

După cum se știe, acest oraș stat este situat în inima Romei, având o suprafață de numai 0,44 km pătrați și doar 800-900 de locuitori, foarte puțini locuind efectiv pe teritoriul său. Este organizat ca stat monahal, eclesiastic și sacerdotal și este condus de către Papă, care este reprezentantul puterii legislatice, executive și judecătorești. Securitatea acestuia este asigurata de Garda Elvețiana Papală, care a fost fondată de Papa Iulius II în ianuarie 1506 și, de atunci, membrii ei serversc ca gărzi de corp, în timp ce treburile politienești sunt asigurate de Corpo della Gendarmeria, care este responsabilă pentru liniștea publică, aplicarea legii, controlul traficului și investigații. 

Toate aceste informații le puteți obține foarte ușor, în condițiile numeroaselor surse de informații, care există în prezent. Vă împărtășesc însă experiența mea în vizitarea Vatican-ului, pentru mine , un moment important al vieții, iar pentru voi, posibil, o lectură plăcută sau o sursă de idei practice, în eventualitatea vizitării acestui obiectiv.

Ne-am planificat vizita cu mult timp înainte, fiindcă, se știe, indiferent de anotimp, aici vin zilnic mii de oameni, din toate colțurile lumii.Ne-am procurat bilete online, fiindcă, unori, cozile pentru achiziționarea lor sunt kilometrice, și n-am vrut să riscăm. Conform posibilătăților de rezervare a biletelor ,pe care le-am avut, într-una din zile am vizitat Grădinile Vatican-ului, iar în cealaltă, Muzeul Vatican-ului.

      Vizitarea Grădinilor a început în jurul orei 9.30, într-o splendidă zi de început de mai (2016) , după ce ne-am strecurat printre numeroasele grupuri organizate. Am primit, în prețul biletului, audio-guide-uri, pentru limba engleză, așa cum am optat. Ghidul nostru, pentru că vizita se face numai ghidat, era un profesor american tânăr, care avea o bursă la Vatican, înalt, bălan și jovial, care nu ne-a scăpat din vedere nicio clipă, numărându-ne în permanență. Noi am vizitat grădinile pe jos, iar plimbarea durează cam două ore. Există și posibilitatea vizitării cu un fel de minicar, pentru cei care doresc.

În grupul nostru nu erau mai mult de douzeci de persoane, câteva din România noastră dragă, care, spre nedumerirea mea, evitau să vorbească românește, parcă erau în clandestinitate. Mi s-a părut jenant.

Grădinile ocupă circa 2/3 din suprafața orașului și sunt amenajate etajat, urmând terenul în pantă.

În funcție de stilul în care au fost concepute deosebim:Grădina Engleză, Grădina Franceză, Grădina Italiană . Toate acestea au ca notă comună o colecție de arbori și arbuști, precum și de flori, aduse din toate colțurile lumii, frumos orânduite ca să creeze frumosul și armonia.

De asemenea, din grădini nu lipsesc fântânile și câteva construcții, adăgate de-a lungul anilor de pontifii care s-au succedat aici.

Fântâna Vulturului

De o frumusețe aparte este Fântâna Vulturului, situată între Grădina Franceză și cea Engleză.construită de Papa Paul al-V-lea, în sec. al XVII-lea, pentru a celebra aducerea apei la Vatican prin Apeductul Aqua Paola, Concepută de către Vesanzio, această fântână este o glorificare a apei ( oare nu toate fântânile fac asta?) , care șiroiește pe stânci, țâșnește de unde nu te aștepți, susură în izvorașe, pentru a se odihni, în final, într-un frumos bazin. Deasupra stâncilor tronează un vultur, blazonul familiei Borghese, din care făcea parte papa.Este o oază de prospețime această fântână! 

Grădina Franceză a fost amenajată în onoarea Papei Leon al XIII-lea, ultimul papă din secolul al XIX-lea. Straturi frumos aliniate, arcade cu trandafiri și două fântâni numite Delle Siene ( Sirenele) încântă privirea vizitatorilor.

Grădina Italiană este concepută în stil renascentist, având un desen geometric din buxus, a cărui frumusețe poate fi remarcată cu ușurință.

Grădina Engleză cuprinde un amestec de arbori și tufe, statui, poteci, ce rătăcesc prin pădure. ( are aspect de pădure)
În jurul labirintului verde sunt arbori impunători, cedrii libanezi, pini din specii diferite.

 

Grădina Franceză

Sirenele

Grădina Italiană

Grădina Engleză

În grădini sunt și multe grote artificiale, cum ar fi Grotta Madonei din Lourdes, amenajată după originalul din Franța.

Având aspectul unui templu, flancată de două turnuri, cu apa țâșnind din gura unor dragoni, Fântâna Sacrificiului este , de asemenea, un punct de atracție. Personal mi s-a părut o disproporție între partea de zidărie și cea acvatică propriu-zisă, dar prestanța ei este neândoielnică.

O prezență inedită în acest spațiu verde este Turnul Radio, de unde celebrul inventator, Marconi, a făcut prima sa transmisie radio, încurajat fiind de Papa Pius al XI-lea. 

Mi-a plăcut în mod deosebit rocăria, amenajată de-a lungul unei alei de 100 m, dispunând de o colecție minunată de cactuși și plante de stâncărie.

Fântâna Sacrificiului

Rocăria

Oriunde te-ai afla în această grădină zărești cupola impozantă a Bazilicii San Pietro, de la care nu poți să-ți iei privirea.

La fiecare popas ghidul nostru a zăbovit de ajuns, ne-a așteptat, ne-a explicat, a glumit , astfel încât atmosfera a fost grozavă.

Faptul că aceste grădini au fost deschise (relativ recent) publicului mi se pare un dar frumos din partea Vaticanului.

La fiecare popas ghidul nostru a zăbovit de ajuns, ne-a așteptat, ne-a explicat, a glumit , astfel încât atmosfera a fost grozavă.

Faptul că aceste grădini au fost deschise (relativ recent) publicului mi se pare un dar frumos din partea Vaticanului.

Aarhus - un frumos oraș danez

 

    Într-una dintre zilele petrecute în Danemarca, am vizitat Aarhus, al doilea oraş , ca mărime, din această țară. Supranumit „Capitala Iutlandei”, acesta este şi principalul port al ţării , precum şi un important centru universitar. Ca să ajungem aici, din Copenhaga, am mai trecut încă odată impunătorul pod Storebaeltbroen şi apoi ne-am continuat drumul pe soşelele daneze, mărginite de grâne coapte, aurul lor fiind întrerupt numai din loc de culoarea sobră a construcţiilor destinate fermelor, nu prea întinse ca dimensiune şi realizate în special din lemn.

Ne-am cazat la hotelul Comwell ( patru stele), care era dat în folosinţă de scurt timp în Aarhus, hotel plasat în centrul acestui oraş, care s-a evidențiat printr-un mic dejun bogat și prin răcoarea din camere ( ne-am gândit că danezii sunt obișnuiși cu frigul!) datorată climatizării centralizate. 

Aarhus Domkirke

 

Din puţinele materiale informative ştiam că există un muzeu al vikingilor, un important muzeu de artă modernă, cea mai înaltă catedrală din Danemarca ( Aarhus Domkirke ) , Den gamble by ( un muzeu etnografic în aer liber ), precum şi pădurea – parc Marselisskoven.

Aarhus este la fel de frumos ca şi Copenhaga, are clădiri tipic daneze, construite din cărămidă,străzi pietruite ( în partea veche), catedrale, port.

Stradă comercială în Aarhus

Am pornit la pas pe strada comercială în pantă , plină de lume, ajungând repede la Muzeul vikingilor, cu intrare liberă, amenajat în centrul oraşului, la subsolul unei clădiri. Recunosc faptul că nu a fost ceea ce aşteptam, întrucât acesta prezenta mai mult fotografii,e adevărat bine încadrate în diorame. Informaţiile şi prezentarea lor erau foarte bune,dar exponatele erau puţin numeroase. Și,desigur, lipseau corăbiile vikinge !

Prin Aarhus

După încă o jumătate de oră de mers am ajuns la Den gamble by, um muzeu al satului danez în aer liber.Practic, acesta reproduce o aşezare daneză veche, cu case, străduţe pietruite, ateliere destinate meşteşugurilor, piaţa, etc. E un loc ce merită vizitat, poți să petreci o jumătate de zi aici. Totul este foarte bine conservat și instructiv.

Den gamble by ( Muzeul satului danez )

 

Muzeul satului danez

 

Instalatie arhaică de preparare a berii

Ce am ratat? Aros Museum – unul dintre cele mai mari muzee de artă din nordul Europei, cu un spaţiu expoziţional întins pe 17000 m². La ultimul etaj al muzeului se află celebra Rainbow Panorama. Era târziu şi se închidea.

Parcul Marselisskoven

 

Parcul Marselisskoven

Dar, a doua zi dimineaţă, am avut una dintre cele mai mari bucurii din Aarhus şi anume pădurea-parc Marselisskoven, unde, printre numeroasele specii de arbori, unii foarte bătrâni, se plimbă nestingherite căprioare şi cerbi, specii cu care această zonă verde a fost populată. Nu era un exemplar sau două , ci o mulţime, care te întâmpina , păştea lângă tine şi chiar accepta morcovi (!!) din palma ta.( eu n-am avut, dar am dialogat pe tema asta cu frumoasele exemplare ). Părinţii îşi plimbau copiii de toate vârstele printre ele, oferindu-le o bucurie nemărginită. 

 

Aceasta a fost experienţa noastră din Danemarca, ţara în care cerul şi marea au aceeaşi culoare, iar soarele străluceşte blând pentru a lumina feţele oamenilor primitori.

  

Muzeul satului danez

Copenhaga, dragostea mea ( partea a - II- a )

 

Langelinje ( Linia lungă, în traducere ) este o promenadă pe malul mării, care oferă o perspectivă largă și frumoasă asupra golfului. Începe de la Fântâna Gefion , se continuă prin parcul Langelije și te conduce până la Portul Nordic. În parc se înalță Coloana Ivar Huitfeldt , un monument închinat amiralului Ivar Huitfeldt și celor 497 oameni ai lui , care au pierit , în 1710, într-o bătălie navală , în timpul Marelui Război Nordic. Sacrificiul lor ne amintește de eroismul lui Leonidas, regele spartan, și al celor 300 de soldați ai săi, în Bătălia de la Termopile ( 480 î.H ). Pentru că amiralul danez și echipajul său au rămas pe navă, chiar dacă aceasta a fost incendiată de suedezi, luptând până la capăt. De aceea s-a acordat o atenție deosebită construirii acestui monument , lângă care s - au adus artefacte de pe navă.

Monumentul a fost construit în 1886, după un proiect al lui Vilhelm Dahlerup și se prezintă ca o coloană, care are în vârful ei o reprezentare a Zeiței Victoria.

Puțin mai departe, după ce ți-ai clătit ochii în apa mării, ai ocazia să întâlnești o sculptură emblematică pentru capiitala daneză, Mica Sirenă, realizată în 1913 de artistul Edvard Eriksen, având ca sursă de inspiraţie personajul din basmul cu acelaşi nume al neîntrecutului Hans Christian Andersen. Balerina Ellen Price, care a pozat doar pentru bust şi soţia artistului, Eline, sunt cele două modele care l-au ajutat să-şi realizeze opera. Deşi are dimensiuni reduse ( are 125 de cm înălţime şi cântăreşte 175 de kg) sculptura din bronz este pusă în valoare de faptul că este amplasată pe stânci, privind trist către mare. Aşa cum spuneam , la această sculptură se poate ajunge pe jos, cum am făcut noi, dar şi cu vaporaşul, sau chiar în canoe, mijloace de transport care se pot lua , în general, din Nyhavn ( portul nou ). Personal cred că e mai greu să surprinzi delicateţea acestei opere de pe mare, mai ales că e de mici dimensiuni, dar există oferte turistice în Copenhaga pentru toate gusturile. Trebuie precizat faptul că ceea ce noi, turiștii, admirăm este de fapt o copie a operei, din motive lesne de înțeles.

Mica Sirenă

E atâta agitație în jurul Micii Sirene, încât cu greu reușești să faci o poză singur lângă ea. Dar dacă insiști, la un moment dat mulțimea se risipește și poți să rămâi singur cu frumoasa statuie.

Iată-ne din nou la pas pe străduţele frumoasei capitale către Nyhavn ( Portul Nou), o zonă foarte animată şi plină de culoare. De aici pleacă vaporașe cu care turiștii pot să admire capitala daneză, navigând pe numeroasele canale care o străbat, ca pe o adevărată Veneție a Nordului.

Clădirile aliniate pe marginea cheiului te trimit cu gândul la Italia ( mai ales că sunt şi vopsite în culori diverse,luminoase ) ca şi forfota turiştilor care vin şi pleacă, la care se adaugă oferta teraselor şi restaurantelor din zonă. E o zonă cu adevărat atractivă, nu te mai saturi să privești mișcarea mulțimii curioase.

Ne-am aşezat şi noi la una dintre terase, unde eu, mare amatoare de mâncăruri din peşte, am comandat şi am servit trei feluri de hering, servite în mici farfuriuţe de porţelan. A fost o adevărată plăcere a gustului acest hering, preparat la el acasă. Nu am ratat nici inegalabila bere daneză, mai ales că se făcuse cam cald.

 

Nyhavn ( Portul Nou )

Acest popas culinar a fost binefăcător, fiindcă am acumulat energie pentru a vizita şi alte obiective , cum ar fi Biserica de marmura (Marmorkirken ), construită din marmură norvegiană, în stil baroc, într-o perioadă îndelungată ( 1749- 1894), datorită costurilor ridicate. În jurul bisericii dedicate Sfântului Frederik se află 16 statui reprezentând mai multi lideri religioşi, de la Moise până la Luther, precum şi o serie de sculpturi înfăţişând principalii pastori şi episcopi danezi. 

Arhitectura bisericii se integrează armonios în contextul construcţiilor din zonă, una dintre cele mai importante fiind Palatul Amalienburg. Situat în piaţa cu acelaşi nume, acesta cuprinde patru clădiri identice ( numai la exterior ) în stil rococo , unde familia regală şi-a stabilit domiciliul începând din 1784. În centrul pieţei se înalţă o superbă statuie ecvestră a regelui Frederik al V-lea, realizată de către sculptorul francez Jacques Francois Joseph Saly, statuie despre care se spune că a costat o avere. În fiecare zi, la prânz, regimentul de strajă şi fanfara regală defilează între Rosenborg Slot şi Amalienborg, pentru a schimba garda ( vai, n- am prins ! ), iar de ziua Reginei Margrethe, pe 16 aprilie, danezii se adună aici pentru a o aclama pe suverană, care salută mulţimea din balcon.

Amalienborg

La doi paşi de piaţa Amalienborg se află Grădina (Amalie ) de pe malul apei, decorată cu o superbă fântână arteziană. De aici se poate vedea, peste canal, clădirea nouă a Operei din Copenhaga. Cu o suprafaţă de 41 000 de mp, Opera ocupă o poziţie privilegiată în portul din Copenhaga, chiar în prelungirea axei istorice Frederikskirken – Amalienborg, fiind vizibilă din orice punct, cu atât mai mult cu cât este parţial izolată prin canale. Ceea ce atrage imediat privirea este acoperişul uriaş în consolă, ce pare a pluti peste corpul central din sticlă şi metal. Se spune că în sala de audiţii pot intra 1400-1700 persoane.

Drumul nostru a continuat apoi spre hotel, pentru o binemeritată odihnă.

 

Clădirea Operei din Copenhaga

 După amiază însă am mers până la Christiansborg, al treilea palat cu acest nume, construit pe locul celor două care au pierit în incendii . Aest palat a fost ridicat între anii 1907-1928 de către arhitectul Thorvald Jorgensen, în stil baroc. Acesta găzduieşte Parlamentul, Curtea Supremă şi biroul Primului Ministru, dar şi Camerele Regale pentru recepţii, Capela Palatului Christiansborg, Complexul Regal de Călărie şi Grajdurile Regale. Noi nu l-am putut admira decât din exterior, dar se poate vizita, fiind organizate tururi ghidate.

Palatul Christiansborg

Copenhaga este o capitală liniștită și primitoare.