De la Rijeka la Dubrovnik - partea a II -a.

Split

     Masivul Velebit se întinde de a lungul țărmului Mării Adriatice, pe o distanță de 145 km. Șoseaua pe două benzi, impecabilă, urmează țărmul, uneori chiar pe buza acestuia, alteori strecurată printre stâncile de  culoare gălbuie, acoperite doar cu arbuști. Nu este nici pe departe o șosea dreaptă – firesc, doar e construită pe un țărm stâncos – ci alambicată și, prin aceasta, deosebit de spectaculoasă. Le spuneam soțului meu, care era la volan, și lui Cătălin că, dacă aș fi văzut numai peisajul oferit de acest drum, ar fi fost de ajuns să-mi umplu sufletul de frumos. Am în minte și acum marea strălucind în cele mai frumoase nuanțe de albastru, sub privirile unui soare generos de aprilie, stâncile alb – gălbui, punctate ici acolo cu verdele tufelor și volutele șoselei, care uneori păreau să ne înfunde în inima muntelui, pentru ca, apoi, să ne aducă la marginea apei. Din când în când, întâlneam localități mici, toate având case zugrăvite în alb și acoperișuri din ceramică roșie și, aproape întotdeauna, ziduri din piatra muntelui, cioplită în mici cuburi perfecte. De altfel, în ciuda țărmului strâmt, care restricționează construcțiile, în Croația se ridică case noi, semn al vitalității acestei țări.

Drumul de coastă de la Senj la Split

Dar să nu uităm unde urmează să ajungem. La Split, cel de-al doilea oraș ,ca mărime, al Croației și cel mai mare port turistic. Am ajuns aici după amiaza și ne-am parcat, prin eforturile gazdei noastre, în apropierea străzii unde urma să locuim, în orașul vechi. Am optat pentru această cazare, fiindcă mi-am dorit foarte mult să fim aproape de cele mai importante puncte de atracție, tocmai pentru a putea să le savurăm pe deplin. Am închiriat un apartament privat, ceea ce ne-a permis să ne desfășurăm cum am vrut cu bagajele și catering-ul. Proprietarul a fost deosebit de amabil și apartamentul, foarte confortabil.

A doua zi de dimineață – cu nerăbdare - am ajuns la cel mai important obiectiv al Split-ului, palatul lui Dioclețian.

Am intrat pe principala poartă de intrare în palat, Poarta de Aur ( mai fiind încă două, Poarta de Argint și cea de Fier ) unde , ca la orice mare obiectiv turistic, erau deja foarte mulți turiști, veniți din toate colțurile lumii. Lângă ea tronează un monument din vremurile noastre ( începutul sec. XX ), uriașa statuie a lui Grgur Ninski ( Gregorie din Nin ) fața bisericească ce a luptat pentru folosirea limbii croate la slujbele religioase, cam pe la anul 1000 d. H. Sculptura, devenită emblematică pentru Split, este opera unui mare artist croat, Ivan Mestrovic, depsre care voi mai vorbi în continuare.

Gregorie din Nin

Poarta de Aur

 Așadar, intrăm pe Poarta de Aur, încă grandioasă, și ne trezim într-un labirint de străzi înguste, croite printre construcții cu unul sau două etaje, etalându-și piatra sură a zidurilor și ferestrele înguste, prevăzute cu obloane de lemn, multe vopsite în verde. Urmând labirintul străduțelor ajungem într-un spațiu dreptunghiular, asemănător unei piețe. Este una dintre piesele rămase , peste vremuri, din Palatul lui Dioclețian, Peristilul, denumit astfel datorită celor două colonade care îl delimitează. Denumită multă timp Curtea catedralei, în realitate Peristilul este format din fațadele a trei monumente care înconjoară o curte alungită, pavată, bordată cu arcade și măsurând 27 metri lungime și 13,5 metri lățime: vestibulul monumental al apartamentelor private ale împăratului din sud, veranda Mausoleului, în partea de est, și fațada temenosului (incintei sacre) templului lui Jupiter, către vest. Chiar și acum această zonă este frumoasă, chiar dacă au trecut aproape două milenii de la ridicarea palatului, cunoscut fiind faptul că, în 305 d.H. acesta era deja construit.

Cu romanii zilelor noastre

Peristilul

Campanilla catedralei

 

Locul apartamentelor imperiale

Sfinx egiptean

Dioclețian a fost unul dintre cei mai mari împărați romani ( 284-305 d.H. ), care, originar fiind din Dalmația, și-a construit acest palat ca locuință pentru pensie. Datorită dimensiunilor și arhitecturii sale există dispute între specialiști în legătură cu statutul construcției : palat, cetate, vilă sau fortăreță. De formă dreptunghiulară ( 180 ×215 metri ) și o suprafață de 30.000 metri pătrați, acesta înglobează între zidurile lui construcții din alte epoci, ceea ce dă un farmec unic, cu totul deosebit, locului. Se știe că, după dispariția ctitorului său, în 311 d.H., palatul a fost reședință oficială a adimistrației provinciale, sau, temporar, ca manufactură de textile. După invazia slavilor, în sec. al VI lea, între zidurile sale s-a dezvoltat un mic oraș, care avea să-i succeadă Salonei, carea trecut apoi sub control venețian, până în 1797.

Un aspect deosebit al construcției palatului îl constituie și folosirea multor materiale de origine egipteană, poate pentru că Domoțian participase la o campanie în Egipt: 12 statui ale sfinxului ( una dintre ele, din marmură neagră, datând din vremea lui ramses al II lea sau a lui Tutmes al III lea, tronează la intratrea în mausoleu ) sutele de coloane de granit roșu, roz și gri sau de porfir, precum și unele tipuri de marmură.

Sfinx egiptean la intrarea în Templul lui Jupiter

Tavanul Templului lui Jupiter.

Statuia  Sfântului Ioan Botezătorul din Templul lui Jupiter

Templul lui Jupiter este o altă piesă a palatului, bine conservată ( mai puțin fațada ) constând dintr-o încăpere îngustă, dar înaltă, cu un excepțional tavan boltit sculptat, cu figuri umane și flori, cuprinse în mici casete. Statuia originală a lui Jupiter a fost , se pare ,dusă la Veneția, în locul ei stă astăzi o altă operă a lui Ivan Mestrovic, Sfântul Ioan Botezătorul. Supraviețuirea templului este datorată faptului că  a fost transformat în baptisteriu al catedralei.

Poarta de Fier ( în planul doi ) și un turn cu ceas astrologic

Și Mausoleul lui Dioclețian a fost transformat , în timpul creștinismului, în catedrală, căreia i s-a adăugat o campanillă ( turn al clopotniței ) în stil roman tardiv al sec, al XIII – lea. Am vizitat catedrala și am fost impresionată de modul în care au fost încorporate coloanele și bolta tavanului aparținând mausoleului, dar și de mobilierul somptuos, precum și de ușa grea de stejar, compartimentată în 28 de scene biblice, sculptate de localnicul Andrija Buvina, în 1214, operă considerată una dintre bijuteriile sculpturii medievale.

Cătălin a urcat și în campanillă de unde ai o perspectivă superbă asupra palatului și golfului.

Biserica Sf. Domnius

Biserica Sfântul. Domnius

Biserica Sfântul Domnius

Am remarcat, de asemenea, frumusețea unor piețe prezente în acest spațiu, cum ar fi Piața de fructe, în mijlocul căreia tronează statuia poetului croat din sec. al XV lea, Marco Marulic și unde se găsește și un turn octogonal venețian , construit tot în acea perioadă, în scop de apărare contra otomanilor. În acestă zonă există  foarte multe patiserii și restaurante, care servesc pește și fructe de mare, dar și pizza sau plăcintă cu spanac sau cu carne, un motiv în plus ca buna dispoziție să crească.

Turnul octogonal venețian din Piața de fructe

 

Piața de fructe

De la Peristil se deschide un coridor subteran care duce la mare, prin Poarta de bronz. Deasupra acestui coridor se aflau apartamentele imperiale , din care astăzi au rămas doar zidurile.  În acest coridor este astăzi un adevărat rai al bijuteriilor, la care n-ai cum să nu zăbovești.

Tunelul subteran care unește Peristilul cu promenada

Promenada din Split

Portul turistic

Piața Republicii

Odată ieșit din palat ești copleșit de frumusețea portului turistic și a promenadei  cu palmieri. E o atmosferă superbă în această zonă, turiștii și localnicii zăbovind la terasele cafenelelor și ale restaurantelor, privind marea sau plimbându-se . La câțiva pași de palat se deschide către promenadă Piața Republicii, o replică a pieței San Marco din Veneția. Ca și aceasta din urmă, aici întâlnim clădiri neo-renascentiste, dispuse în formă de U, numite Prokurative. 

Am luat un autobuz din această zonă și am mers două stații la Muzeul Ivan Mestrovic, situat pe faleză. Acesta a fost construit chiar de către artist, dar cu destinația de casă de vacanță. Cu înfățișarea de templu grecesc, aceasta găzduiește în prezent numeroase opere ale sculptorului care a fost apreciat în toată lumea pentru creațiile sale. M-a impresionat talentul și imensa putere de muncă a acestui artist , ale cărui sculpturi sunt , în general, de mari dimensiuni și răspândite în  întraga lume.

Ivan Mestrovic

Ivan Mestrovic- Autoportret

Galeria Mestrovic

Promenada

De pe faleză am văzut și câteva plaje ale Split-ului și am simțit aerul îmbibat cu miros de rășină, coborât de pe dealul Marjan, emblematic, de asemenea, pentru acest oraș. Tot Cătălin , cu resursele date de tinerețea lui, a urcat pe acest deal ( sunt ceva trepte ), care oferă o imagine minunată a stațiunii, dar și posibilitatea petrecerii timpului liber într-un mod cît se poate de plăcut.

Acest oraș are tot ceea ce-i trebuie pentru a cuceri inima oricărui om care iubește frumosul , natura și istoria.

Orașul Split văzut de pe dealul Marjan

De la Rijeka la Dubrovnik - partea I

     

                                                                       Rijeka

     O excursie la sfârșit de aprilie a.c., în Croația, plănuită cu multe luni înainte, ne-a dat posibilitatea să parcurgem aproape 1000 km pe una dintre cele mai frumoase coaste maritime din Europa . 

După ce ne-am răcorit din plin în Ungaria, cu zăpada apărută pe nepusă masă, iată-ne ajunși la Rijeka, cel  mai mare port comercial croat, situat în Golful Kvarner. Cazarea la Hotelul Jadran 4*, așezat chiar pe o stâncă scăldată de apa mării, ne-a oferit bucuria de a avea mereu în fața ochilor albastrul inegalabil al Adriaticii și ne-a dat prilejul să ne odihnim. A doua zi de dimineață, așa cum ne propusesem, am urcat în cartierul Trsat, unde am vizitat castelul cu același nume, Biserica Maicii Domnului și parcul acesteia. Castelul Trsat ( construit în sec. al XIII-lea de către prinții Frankopan de Krk ) nu e prea mare, dar poziția lui îți permite o panoramare a orașului și a împrejurimilor și, desigur, a mării veșnic albastre. 
 

Orașul Rijeka văzut de la castel

Te surprinde templul doric, integrat cetății, cu patru piloni de marmură, de fapt un mausoleu construit de către unul dintre proprietari, Laval Nugent, prin sec. al XVIII-lea, care a preluat construcția în ruină și a transformat-o cu ajutorul unui constructor venețian. Intrarea la castel a fost gratuită. 

Castelul Trsat

Castelul Trsat

Castelul Trasat

Aerul curat și soarele , lumina de primăvară a dimineții, au contribuit la frumusețea priveliștii. La poale se vedeau orașul, râul care curge prin el și apoi se varsă în mare, portul, iar mai sus, stâncile străpunse de tunele și șoseaua, ca o linie unind două puncte în spațiu, de fapt două vârfuri de deal. N-am putut să nu remarcăm cu amărăciune faptul că la ei, la croați, se poate și la noi , nu, din păcate.

Autostrăzile croate

Pe terasa Hotelului Jadran 4*

 

La Castelul Trsat

Portul din Rijeka

Castelul Trsat

La castel

Biserica Maicii Domnului este un loc important de pelerinaj, având o vechime impresionantă, chiar dacă de-a lungul timpului a suferit distrugeri și transformări. Se pare că a fost construită de prințul Nikola Frankopan I ( 1307- 1343) și că ar fi găzduit Sfânta Casă. În fața ei se află o statuie impresionantă a Papei Paul al II lea, îngenuncheat în rugăciune, semn al respectului pentru această personalitate a bisericii și nu numai, care a și vizitat localitatea.

Biserica Adormirii Maicii Domnului

 

Parcul de lângă biserică

Parcul de lângă biserică este construit pe o colină și păstrează vegetația specifică zonei, dar are o alee în spirală care e mărginită de statui care reproduc scene din Drumul Golgotei. Mi s-a părut deosebită aceasă idee , sugestivă și originală.

Rijeka nu este un oraș turistic, dar acest Trsat merită văzut.

                                                        Senj

    După plimbarea de dimineață am pornit către Split, unde urma să stăm două zile. Am urmat drumul de coastă și , în scurt timp, am ajuns la Senj, unde am poposit pentru frumusețea lui, dar și pentru prânz. Cu o populație de 7000 de locuitori, acesta este un oraș mic, dar fermecător, în primul rînd prin așezare și aspectul arhaic. Se află la granița dintre Masivul Mala Kapela și Masivul Velebit.. De aici începe sectorul vestic al Alpilor Dinarici și renumita Coastă Dalmată.
 Am mai fost o dată în această localitate, tot în trecere, și mi- a lăsat aceeași impresie plăcută. Ca să nu mai spun că , la Senj, albastrul mării este cu adevărat unic, o culoare de cerneală luminoasă, de la care nu poți sî-ți dezlipești privirea.
Orașul vechi are clădiri de piatră cu un etaj, străzi înguste, o biserică veche și o cetate ridicată de ,uskoci'' în anul 1558. Uskoci este numele unor haiduci și refugiați greco- catolici din Croația și Bosnia - Herțegovina, retrași aici datorită ocupației otomane.

Senj

Portul din Senj

 

Cetatea Nehai

Cetatea Nehai

O plimbare prin Senj începe din port, unde opresc mai toți turiștii, fiindcă acolo se  găsesc căteva terase, unde se manâncă bine, dar se simte și  un pic de viața socială. Străzile înguste te conduc către Catedrala Adormirea Maicii Domnului, construită în 1169 ca o bazilică romană a unei singure națiuni, pe temelia unui templu păgân din sec. al IV lea, ale cărui rămășițe sunt încă vizibile în spatele sanctuarului. Fațada și partea de sud a edificiului au fost decorate cu arcade romane și nișe de cărămidă, în sec. al XVIII lea. Tot în aceeași perioadă biserica a fost extinsă. Prezența catedralei, vechimea ei, accentuează atmosfera patriarhală a localității. Tot în apropierea portului se află și cetatea Nehai, despre care vorbeam mai înainte, astăzi fiind muzeu. De aici se deschide o perspectivă minunată asupra localității, care, în afară de partea veche, are și una nouă, cu vile frumoase, care oferă cazare pentru toate gusturile.

Senj- vechi și nou

Senj

Nu știu de ce mi-a plăcut atât de mult această localitate… Poate liniștea , poate marea , cu limpezimea ei, din care își ridică spinarea cenușie Insula Krk, poate localnicii primitori…Cu siguranță îmbinarea dintre piatra muntelui cu vegetație săracă, peste care suflă adesea bora ( vânt specific Coastei Dalmate ), și mare, cu veșnicia ei albastră, dintre piatra gri, roasă de vreme și albul vilelor noi,contribuie hotărâtor la ceastă plăcută impresie.

Și un sfat legat de modul în care comandați mâncarea: niciodată pe platou,ci porționat, fiindcă platoul este imens. Aici puteți mânca un pește bun sau caracatiță, sau alte bunătăți ale mării.

Prânz la Senj

 

Senj- portul