Trecerea Oceanului Atlantic nu
era în planurile mele nici pe termen scurt, nici pe termen lung, dar o
întâmplare fericită din viața mea și a soțului meu a făcut posibil acest
minunat lucru. Destinația: Florida, mai precis Saint Petersburg. Cunoscut și ca
St. Pete, orașul are aproximativ 300000 de locuitori, fiind al patrulea , ca
mărime, din peninsulă.
Florida este un stat aflat în peninsula
cu același nume, situat în sud-estul SUA. Are o populație de peste 20 milioane
de locuitori și o suprafață de 137.374 km2 ( partea terestră ). În
partea de vest este mărginită de Golful Mexic, în nord se învecinează cu
statele Alabama și Georgia, iar la est, țărmurile ei sunt scăldate de apele
Oceanului Atlantic. Capitala statului este orașul Tallahassee, important centru
universitar, dar cel mai populat oraș este Miami, având peste 5 milione de
locuitori.
Călătoria cu avionul, de la Paris la
Orlando, a durat peste opt ore, dar a fost confortabilă și spectaculoasă. Cel
mai interesant aspect mi s-a părut faptul că, fiind o zi luminoasă de sfârșit
de noiembrie și ruta avionului trecând pe lângă coasta Groenlandei, am văzut de
la hublou ghețurile eterne, minunându-mă de spectacolul lor incredibil și, de
ce nu, înfiorându-mă la gândul că ne-am putea trezi în mijlocul lor. (
impropriu spus „ trezi ”).
Verificările de pe aeroportul Orlando (
oraș cu peste 2 milioane de locuitori) au durat nu mai puțin de două ore, adunate
la cele opt anterioare, fiindcă aterizaseră mai multe curse și așa sunt
procedurile acolo. A fost o probă de rezistență.
Dar, iată-ne în afara aeroportului ,
respirând aerul Floridei! Se făcuse noapte de-a dreptul și, ceea ce am putut
constata, au fost imensele autostrăzi, cu numeroase benzi, dar pe care se
circulă ordonat, fiecare vrând să ajungă acasă, sau unde dorește, în liniște,
fără probleme. N-am sesizat excese, doar mașini mari consumatoare de
combustibil, fiindcă acolo benzina este ieftină.
 |
| Saint Petersburg, Florida |
Prima dimineață în Florida.
Douăzeci și ceva de grade, soare, lumină. Locuiam foarte aproape de Sankt
Petersburg așa că am plecat să ne plimbăm pe țărmul Golfului Tampa, pentru că
orașul este situat la întâlnirea dintre acesta și Golful Mexic.
Din nou am luat contact cu șoselele
largi și cu traficul specific zonei, normal, mi s-a părut mie.
Saint Petersburg se pregătea pentru
sărbătorile de iarnă, într-un spațiu verde central se instalau figurine care
reprezentau personaje biblice, urmând să alcătuiască un tablou ce înfățișa
Nașterea Domnului.
Un punct de atracție al orașului îl
reprezintă The Pier, un pinten mare care înaintează în apele albastre ale
Golfului Tampa, pe care se află o construcție cu forma unei piramide întoarse.
În clădire erau magazine, acvarii, restaurante, iar de pe terasa de deasupra ei
aveai o frumoasă perspectivă asupra orașului. În apropiere este un parc
generos, cu palmieri și plante luxuriante.
În această zonă localnicii
pescuiau, se plimbau, făceau sport, se relaxau. La culoarea locală contribuiau din
plin pelicanii maro ( Pelecanus occidentalis ), specifici Floridei, care se
plimbau liniștiți și tacticos pe ponton printre oameni sau stăteau înfipți în
stâlpii de lemn de care, probabil, se ancorau bărcile de pescuit. I - am văzut
cum se ridicau în zbor deasupra apei, făceau un cerc - două, după care plonjau
în poziție perfect verticală, năpustindu-se asupra hranei. Am citit despre ei ,
că ar fi singura specie de pelican care vânează astfel .
Zona urbană a orașului are clădiri
înalte, iar cea suburbană, vile sau ansambluri joase, zugrăvite în culori vii,
fiind o încântare pentru privitor, mai ales că sunt înconjurate de o bogăție de
vegetație, al cărei verde strălucește tot timpul anului. Palmieri, garduri vii,
tufe și flori luxuriante, toate fac parte din prisajul inegalabil al Floridei.
Există un adevărat cult al frumosului vegetal în Florida. Florile,
arbuștii,arborii, formează ansambluri armonioase, îngrijite permanent. Printre
plante, în straturile de flori, e presărat un strat de mulci ( lemn tocat )
care nu lasă buruiana să crească. Vegetația aceasta luxuriantă este una dintre
marile bogății ale Floridei, căutată de către cei care au trăit în marile orașe
cu climă rece sau temperată, după ce ies la pensie.
 |
| Plaja Siesta Key |
A urmat contactul cu plajele din
zonă, întinderi uriașe de nisip alb, bordate cu palmieri și arbuști , cu
hoteluri sau vile. Localnicii vin la
plajă cu propriul șezlong sau cu cearșaful, umbrela, cutia frigorifică și cam
atât. (există zone de plajă unde pot fi aduși câinii). Plaja aparține tuturor,
nu sunt zone rezervate ( decât rar ), nu bubuie muzica, nu...Natură și atât.
Noi am fost la Saint Pete Beach, la
Fort de Soto, unde oamenii mai mult se plimbă pe plajă, pescuiesc sau fac sport
și la Siesta Key, la care am remarcat nisipul alb despre care se spune că este
foarte răcoros, fiindcă conține 99% cuarț. La Siesta Key am încercat și apa
oceanului, fiindcă platforma continentală era foarte întinsă, iar apa era mică
la mal. M-am trezit înconjurată de adevărate râuri de apă, care își urmau
cursul ca niște fuioare mari, curenți pe care la Marea Neagră sau la Adriatică
nu i-am întâlnit. În plus , m-am temut de pisicile de mare, fiindcă nu am
intrat încălțată, așa cum se obișnuiește și există pericolul să calci pe ele,
în rest fiind niște ființe foarte drăgălașe, sociabile chiar.
În afară de pelicani , în
apropierea plajelor am văzut egrete superbe , cu penajul lor alb, meditând
imperturbabile, în ciuda faptului că alergam cu aparatul de fotografiat după
ele.
 |
| Plaja Fort de Soto |
 |
| Cartier de locuinte |
