Aproape nesperat, la sfârșitul lunii
august, în acest an, am revenit în Țara Cantoanelor, a munților cu zăpezi pe
tâmple, a lacurilor limpezi și a pajiștilor înflorite.
Am ales Cantonul Ticino,
situat în partea de sud a țării și învecinat în trei părți cu nordul Italiei. Numele
cantonului vine de la râul Ticino care îl traversează de la Pasul Novenei până
la Lacul Maggiore. Înzestrat cu munți, de la 1000 până la 3500 metri, cu Lacul
Lugano și o parte a Lacului Maggiore, acesta are, în bună parte, o climă
blândă, care-i dă o notă aparte față de restul țării. Fiindcă cea mai mare
parte a locuitorilor vorbește italiana și climatul este unul asemănător
însoritei Italii ( lombard ) acest canton ( și o mică parte a Cantonului
Graubünden ) este numit Elveția italiană.
Lugano, Bellinzona, Locarno și Ascona sunt localitățile
cele mai importante ale cantonului, de frumusețea cărora ne-am bucurat și noi
în cele cinci zile petrecute aici.
Ne-am instalat în apartamentul
privat închiriat, aflat pe Via Miravalle,în cartierul Massagno, de pe terasa
căruia se vedeau luciul albastru al apei și Monte Bré, unul dintre cei doi
munți , de formă piramidală, care ies din apele lacului Lugano ca două căciuli
înverzite. De la venirea întunericului și până în zori “căciula” Monte Bré
se transforma într-un inedit pom de Crăciun, plin de luminile construcțiilor care
l-au cucerit pas cu pas, până dincolo de jumătate.
Oraș cu aproximativ 64.000 de
locuitori ( incluzând comunele limitrofe, ajunge la 150.000 de locuitori ),
situat pe malul lacului cu același nume , în partea de nord a acestuia, Lugano
este al treilea ca importanță financiară în Elveția. Centru cultural și
universitar și, în același timp, o distinsă și atractivă destinație turistică,
Lugano este cel mai mare oraș al
cantonului, fiind și capitala acestuia o anumită vreme.
 |
| Strada în Lugano |
Încă din prima zi a șederii
noastre aici am făcut cunoștință cu un oraș frumos, având un centru vechi
impozant, o promenadă generoasă, încântătoare, străzi șerpuind pe terenul
terasat, pe care vilele, umbrite de palmieri și chiparoși, privesc necontenit
către lac.
Există numeroase parcări
moderne și spațioase, unde poți să lași mașina, tariful încadrându-se în
standarde.
Promenada este ea însăși un
punct de atracție, întinzându-se din zona Paradiso până la Parcul Ciani,
aproximativ 2 km. De-a lungul ei sunt plantați arbori, există pontoane și
cheiuri, unde sunt ancorate vapoarele destinate traversării lacului sau
plimbărilor, fântîni arteziene, mici terase cu gelato, covoare florale,foarte
multe bănci de relaxare, statui. La capătul ei, dincolo de parc, se află plaja.
Parcul comunal este o zonă la
fel de frumos amenajată. Villa Ciani, construită în stil
neoclasic, în 1840, în trecut proprietatea fraților Ciani , membrii unei
cunoscute familii de nobili milanezi, găzduiește astăzi Muzeul de artă. Parcul acesteia,
care are ca emblemă o superbă poartă lucrată în fier, a fost, de-a lungul
timpului, îmbogățit cu arbori (stejari, tei, palmieri, măslini ), cu tufe de
hortensii, azalee și camelii, care, primăvara, creează un adevărat spectacol senzitiv.
Printre tufe și arbori, pe o
mică peluză verde, tronează statuia de marmură albă a lui Socrate, copie după
opera unui artist rus, gânditorul fiind redat într-o ipostază greu de
descifrat. Eu cred că marele grec se odihnește , motiv pentru care a și fost
preferată statuia și amplasată într-un loc atât de frumos și liniștit.
În parc se găsește și clădirea
Palatului Congreselor, construită în 1965-1975, cu scopul de a oferi un cadru
adecvat pentru desfășurarea evenimentelor culturale, construcția dispunând de
numeroase săli ultramoderne.
Sub lumina mângâietoare a soarelui de august, la 28- 29 grade C, nu
știai la ce să te uiți mai întâi: la unda cristalină a lacului, sclipind în
miliarde de steluțe, la clădirile din apropiere, maiestoase și elegante, la munții
cu căciuli verzi sau la superbele aranjamente florale ale parcului!
La pas prin orașul vechi
descoperi repede clădirile cele mai importante, adevărate palazzo-uri italiene, cu
coloane și galerii la parter, unde marile firme de ceasuri , haine sau genți
își prezintă exponantele. Multe dintre acestea sunt hoteluri de marcă ( Hotel
International du Lac ) sau sedii ale unor bănci renumite.
La câțiva pași de promenadă, între clădirile
Credit Suisse ( Palazzo Riva) și Pallazzo Civico se dechide
patrulaterul Pieței Reformei ( Piazza della Riforma ) , în care se
varsă râurile străzilor înguste, coborând grăbite către lac. Este o zonă
animată, fiindcă aici se găsesc foarte multe terase cochete, unde se poate
servi în tihnă un expresso, o înghețată, o gustare, un suc. Spuneam că este o
zonă animată, ca și promenada de altfel, dar nicidecum gălăgioasă, stridentă,
fiindcă locuitorii din Lugano, ca și oaspeții lor, știu că aici este un loc care
poartă blazonul distincției, al echilibrului. Multă vreme o destinație
exclusivistă, Lugano își păstrează și astăzi eticheta, chiar dacă efectele
globalizării se simt și aici.
Dacă nu preferi o plimbare cu
vaporul, pe fermecătorul lac, poți să optezi pentru o ascensiune pe Monte
Bré sau pe Monte San Salvatore, de pe culmile cărora, de aproape 1000
metri, ai parte de o splendidă panoramă asupra lacului.Funicularele construite
în urmă cu zeci de ani, vopsite impecabil, strălucind de curățenie, circulă din
jumătate în jumătate de oră, e adevărat, la prețuri pe măsura serviciilor
oferite.
Eu am ales Monte San Salvatore
( stația de funicular este în zona Paradiso ) de pe culmea căruia nu mă mai
înduram să plec. De acolo am avut una dintre cele mai frumoase priveliști pe
care le-am văzut: lacul, în toate nuanțele de albastru, strecurat printre
căciulile verzi ale munților , dar și autostrada care îl traversează, ca o
centură de beton, puțin nefirească, pentru a face legătura cu localitățile de malul
Lacului Como, până la Milano ( din Lugano nu sunt decât 70km ).
În afară de biserica San
Salvatore, pe vârf mai există și un muzeu și un restaurant, pe terasa căruia am
servit o superbă gelato, cu nuci caramelizate.
Revenind la orașul Lugano, nu
poți să treci cu vederea , liniștea și atmosfera destinsă, curățenia
desăvârșită, ritmul mai puțin obositor al vieții. Clădirile vechi, cele mai
multe din sec. al XIX lea, când orașul începe să se dezvolte, ca urmare a
construirii căii ferate San Gotthard, poartă amprenta mai multor stiluri
arhitectonice. De exemplu, clădirea primăriei ( Palazzo Civico )
, funcționând cu această
destinație din 1890, este un edificiu neoclasic, a cărui fațadă principală este
decorată cu statui reprezentând alegoric artele frumoase și comerțul, operă a
cunoscutului sculptor Vincenzo Vela ( unul dintre cei mai
mari artiști ai secolului al XIX-lea din Italia ), dar și alte sculpturi,
aparținând altor artiști. În interiorul clădirii se află o altă operă
aparținând lui Vincenzo Vela, statuia lui Spartacus.
În apropierea Pieței Reformei
se află și biserica Santa Maria degli Angeli ( Sfânta Maria a Îngerilor )
construită în sec. al XV-lea ( 1515 ), care se impune prin vechimea ei, dar și
prin excepționala frescă realizată de către Bernardino Luini (cca
1480- 1532 ), un artist renascentist, elev al lui Leonardo da Vinci. Fresca , cea
mai importantă operă renascentistă din Elveția, că redă Patimile lui Hristos și Răstignirea
într-un tablou structurat în trei planuri, cu foarte multe personaje (
aproximativ 153 ) dând vitalitate scenelor biblice.
Plimbarea pe străzile orașului
vechi – niciodată foarte aglomerate - îți dă prilejul să admiri exponatele
marilor firme, ținutele elegante ale trecătorilor, a căror prezență o simți și
olfactiv, prin parfumul fin răspândit în aer, dar și ordinea , curățenia, care
domnesc în acest spațiu. Cred că am mai spus acest lucru, dar este relavant.
Ca locuitori ai orașului, am constatat faptul că, pe la ora opt forfota
din preajma promenadei încetează și încet, încet, se instalează o liniște de
necrezut pentru o zonă urbană. De asemenea, supermarket-urile sunt deschise numai
până la ora 18, în zilele lucrătoare, iar duminica nu funcționează decât cele
din benzinării. Aceși elvețieni italieni știu să prețuiască viața și vor să o
trăiască în tihnă.
 |
| Promenada din Lugano |
 |
| Parcul civic- Lugano |
 |
| Villa Ciani |
 |
| Lacul Lugano văzut de sus |
 |
| Monte Bre |
 |
| În funicularul Monte San Salvatore |
 |
| Biserica Santa Maria degli Angioli |
 |
| Promenada din Lugano |
